O altă lume...
La un moment dat, am suferit o cumpănă foarte mare... Era timpul schimbării. Și trebuia să schimb serviciul. Locul meu de muncă reprezenta totul pentru mine. În ziua aceea mi-a fost clar că un capitol din viață mi se închide. Iar eu simțeam că este sfârșitul lumii. După-amiază. Vin acasă și mă întind în pat, sleită de puteri deoarece am plâns încontinuu câteva ore bune. Dintr-o dată simt cum sufletul meu iese din corp și urcă încet spre tavanul casei. Mă văd întinsă în pat și merg mai departe. Un soare puternic, mare, roșiatic, emana o căldură extraordinară. Liniște sufletească. O senzație de bine nesfârșit... În acel moment spun – ”Doamne, ce bine este aici, nu vreau să mai plec, mi-am găsit locul ideal pentru sufletul meu...” În același timp încep să văd ... oameni. Cel puțin cinci rânduri de oameni așezați paralel, la un metru unul de altul, forma așezării lor de un calcul matematic perfect... Toți priveau în jos.
Și apoi văd de ce – privirea lor era îndreptată spre palmele deschise pe care stăteau deschise cărți...Toți citeau... Ei veneau spre mine, dar eu mergeam printre aceste rânduri de oameni, numai că în sens invers. Dacă ar fi ridicat privirea din cărțile pe care le citeau, probabil, m-ar fi văzut. Numai că erau atât de concentrați cu cititul încât nu aveau nici cea mai vagă idee că sunt acolo. Atunci m-am gândit – ”Da, este tare bine și frumos aici, dar nu este pentru mine...Cum pot să stau aici unde nimeni nu vorbește cu mine și mai mult decât atât, nimeni nu mă vede...”. Cu acest gând m-am trezit... Nu am înțeles niciodată de ce am trăit această iesire din corp într-o stare naturală, firească, bazată exclusiv pe suferința sufletească. Am trăit senzațiile pe care foarte mulți oameni le-au trăit în moartea clinică. Numai că diferența, la mine, a fost nu moartea, ci suferința interioară de o mare profunzime... Sau poate cineva, cu o putere și autoritate foarte mare, a reușit să îmi arate că schimbarea unui serviciu nu este sfârșitul lumii...
Ligia Beatrice Vasilescu
Va urma...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu