Înainte de prima treaptă
Cum s-a materializat idea…
De fapt cu aceasta trebuia să încep și anume momentul în care am ”vizualizat” prima treaptă sau mai exact cum a apărut ideea care, ulterior, s-a materializat în cele trei cuvinte magice – ”Scară la cer”.
Noapte, somn, vis. Cele mai profunde, relevante și cu mesaj vise au loc dimineața între ora 4 și 6. Ele sunt proaspete, înainte de trezire, le putem ține minte cu ușurință. În plus, între aceste ore există o deschidere a unor câmpuri energetice a celor două lumi paralele. Cel puțin așa am simțit eu. Chiar astăzi am auzit pe cineva spunând : ”visele sunt de la cel rău..., nu le lua în seamă”. Eu, una, nu cred. Nu cred pentru că am dovezi în acest sens, inclusiv dovezi materiale, de natură fizică, științifică, despre care voi vorbi în capitolele următoare.
Astăzi fac referire la momentul premergător nașterii ideii – ” Scară la cer ”. Este vorba despre un vis – pe cer nori albi, pe un fundal albastru deschis, un cer senin, o imagine ca în desenele copiilor (când le spunem acestora desenați nori și soare). Deodată cineva, ca și cum ar da o draperie de o parte și de alta a ferestrei sau Cortina, la o sală de spectacol, exact așa, acest personaj nevăzut, a dat și norii, în stânga și dreapta. De undeva de sus, mai sus decât norii, am auzit o voce bărbătească, cu un glas ferm, dar melodios, care spunea așa : ”voi, oamenii nici norii nu puteți să îi zgâriați”. Când m-am trezit am realizat sau poate subconștientul meu spunea că acel glas era al Domnului nostru Iisus Hristos. Toată ziua următoare mergeam prin casă și mă întrebam încontinuu ce vrea să însemne aceasta? Și pe acest fundal, de undeva de departe, un gând îmi străfulgeră mintea și acest gând era simpu, materializat, după cum am mai spus, în numai trei cuvinte – ”Scară la cer”…Cred că avem nevoie de aceasta pentru ca Divinitatea, așa cum este ea structurată, să aibă o părere ceva mai bună despre noi, oamenii, care ne-am îndepărtat de credință, bunătate, pozitivism, și nu din rea voință, ci din cauza goanei nebune după asigurarea existenței de zi cu zi.
Ligia Beatrice Vasilescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu