Maximilian
Pentru că am vorbit anterior de fiul cel mic, acum voi face referire la primul meu născut, Maximiliam. Era Paștele și mă aflam în biserică. Mi-am pus o dorință – ”să am un copil”. Și au trecut nouă luni și iată că a venit. Am trăit o experiență unică, extraordinară, la nașterea lui. Interesant este că am plătit să mi se facă anestezie epidurală și chiar mi-a fost făcută de către medicul anesteziolog al spitalului. Am stat în travaliu de la ora șase dimineața până la ora 16.00. Imediat ce m-am urcat pe masa modestă de nașteri, într-un spital simplu de stat, medicul a dat ordin: ”Scoateți-i imediat anestezia, că nu înțeleg nimic!” Nu putea, oare, sărmana doctoriță ginecolog să spună de la început că nu știe să asiste nașterea sub anestezie? Mi s-a facut o injecție după care au început durerile, în valuri, una după alta... Repetam într-una: ”Nu este adevărat! Nu este adevărat!” Doctorița mea se cățărase pe o masă, legăna picioarele, ca într-un balansoar, și răspundea, indiferentă la tot ce era în jurul ei: ”Ba este adăvărat, foarte adevărat!”.
Și de parcă acesta nu ar fi fost de ajuns, un instalator cu o geantă veche, plină cu instrumente, având și o cheie în mână, intră pe neașteptate, brutal, împingând ușa de perete, și întrebând: ”Unde e țava spartă?” În acest context am început să simt cam ce simte și copilul care urma să se nască... Auzeam o apă învolburată, tulbure, unde bebicul înnota. Și simțeam cum acesta, în loc să iasă în exterior, urca, cât mai sus, în interior... O doamnă doctor, necunoscută, care nu avea programare în sala unde mă aflam, vorbitoare de limbă rusă, de la care nu înțelegeam nimic pe atunci, a venit la masa mea și a început să îmi acorde asistență la naștere... Neprogramată, nechemată... Fără ea nu știu ce ar fi fost... așa că astăzi, privind în urmă, îmi dau seama că numai Dumnezeu a trimis-o. Vreau să precizez că doctorița mea era șefa secției, un medic respectabil. Eu am ajutat-o, ca jurnalist, să nu piardă secția deoarece exista un proiect prin care clădirii maternității, un edificiu istoric, vechi, urma să i se dea altă destinație, alta decât cea medicală. După episodul cu nașterea mea respectabila doamnă doctor a pierdut șefia, dar și clădirea. Nu am intervenit în niciun fel. Cred în justiția divină. Cred în efectul bumerang, după cum am mai spus. Faci rău, primești rău. Faci bine, primești binele înmulțit cu zece...
Ligia Beatrice Vasilescu
Va urma...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu