Calatoria Sufletului

Puterea de creatie a inimii este superioara celei a creierului

Puterea de creatie a inimii este superioara celei a creierului.
Interviu cu Drunvalo Merchizedek

"Ei bine! In interiorul corpului nostru – corpul nostru, asa cum am mai spus, este un instrument, un templu sacru, sfant – detinem aspecte incredibil de puternice puse laolalta; putem sa facem orice, cand spiritul stie cum sa foloseasca trupul. Vreau sa spun ca nu este nimic ce nu putem face: putem crea realmente o planeta, o galaxie. Nu spun poate sau ai putea.., probabil.., eu spun TU POTI! Poti sa faci orice, nu e vorba de ceva comparativ cu ceea ce este posibil. Asta cand spiritul este complet aliniat cu corpul, iar partea corpului care este cea mai importanta, fara nici un dubiu, de necontestat, este INIMA. E de departe mai mareata decat creierul, iar eu pot sa dovedesc asta!

Daca din punct de vedere stiintific studiezi actul conceptiei, privesti lucrurile intr-un anumit fel: exista o sfera care este ovulul, spermatozoidul intra in el si sunt 10-11-12-15 spermatozoizi care intra – nu este ceea ce e scris in carti, dar este in stiinta – si ovulul, printr-un proces, incepe sa se divida. Stim asta. La 512 celule se formeaza un camp in jur, ca un halou, ce se transforma in ceva care, literalmente, incepe sa creasca si devine inima umana. Deci, ceea ce devine, este inima umana. Acesta este un stadiu in evolutia umana: atunci cand esti in interiorul pantecelui mamei, cand esti o inima – nimic altceva! Nu ai creier, nu ai brate, nu ai picioare, nu ai ochi, nu ai nimic – esti doar o inima care incepe sa bata. Ceva mai tarziu, abia dupa ce inima incepe sa bata, putem vedea ca inceputul, prima parte, prima zona a corpului uman este inima. Cu siguranta! Si ceea ce se intampla in continuare, este ca trupul iese in afara, din inima. Si iese incetisor afara, apar bratele, iar inima ramane in cavitatea toracica, in piept. Cand incepi sa vorbesti despre alte conexiuni din interiorul corpului – precum aceia dintre voi care studiaza kundalini-yoga sau krya-yoga – ti se spune ca trebuie sa pui varful limbii pe cerul gurii intr-un anume fel – din pacate, foarte multi dintre acesti oameni nu stiu de ce sau ce se intampla cu adevarat.

Motivul pentru care limba este atat de importanta, este pentru ca in interiorul inimii se afla un spatiu foarte mic, care se numeste LOCUL SACRU DIN INIMA, – despre care putem citi in Upanishade, scrieri de acum 5.000 de ani –, LOCUL UNDE ARE LOC CREATIA. Orice a fost vreodata creat, la orice nivel al existentei, a venit de acolo – din acel loc mic din interiorul inimii.

Cand inima a creat creierul, a creat si o carare, o cale care duce la creier, dar spiritul obisnuia sa se afle in acel spatiu mic din interiorul inimii. Cand am cazut, acum 13.000 de ani, am parasit inima si ne-am dus (prin acea cale) in creier. Asa a fost dezvoltat ego-ul si ne-am uitat toata intelepciunea, toata cunoasterea. Functionam la un nivel foarte simplu, folosindu-ne doar puterea creierului care nu reprezinta nimic. Puterea inimii este infinit mai mareata decat cea a creierului, atat decat intelepciunea, cat si decat cunoasterea – toate acestea.

Ei bine, modul in care noi traiam in interiorul inimii si cel in care faceam lucrurile, era sa traim din inima, cu inima si sa controlam creierul, ca si cum am fi avut o telecomanda – si faceam acest lucru prin varful limbii.

Iata de ce este important varful limbii – in interiorul corpului, in relatie cu inima. Cand, la inceput, suntem o inima si corpul iese din ea, care e primul lucru care iese? Primul lucru care iese din interiorul inimii este varful limbii si, in mod evident si adevarat, poti sa vezi in acest fel legatura dintre varful limbii si locul sacru din inima. Si nu numai asta: limba – cand iese afara si ajunge pana unde e ea in final, cand ajunge pana sus unde se afla acum in corp – formeaza ca un sac care contine inima şi vine pana sus la nivelul pieptului, se termina cu limba. DE ASTA ESTE FOARTE IMPORTANT VARFUL LIMBII, PENTRU CA LIMBA ESTE FIZIC CONECTATA CU INIMA.

Pe cerul gurii se afla un anume punct care este conectat direct cu talamusul, cu glanda talamus; este acea parte importanta care stabileste legatura dintre inima si creier, asa cum era inainte. Talamusul este ceea ce "aprinde" undele alfa si creierul. Atunci cand iti misti limba pe cerul gurii, nu pot sa explic prea bine acum, dar este realmente o legatura sexuala intre inima si creier – o relatie sexuala este stabilita intre acestea doua si incepe in talamus, iar cele 4 parti ale creierului intra in alfa, la niveluri foarte inalte. Cand aceste 4 parti ajung la o anumita putere, intr-un aumit fel – ceea ce poate lua o dupa-amiaza, sau 30-40 de ani – cand asta se intampla, apare o lumina verde in interiorul capului. Poate fi verde-galbui sau verde-albastrui, dar o lumina verde apare.

In acel moment, instructiunile din timpurile stravechi sunt sa mergi in glanda pineala, in chakra pineala care se afla in centrul capului – exact in mijlocul tubului de respiratie – unde va apare o bila ca un ochi. Glanda pineala insasi este realmente un ochi; poti merge in scrierile stiintifice si sa citesti despre asta – Jacob Liberman este cel care stie cele mai multe despre acest subiect si care a scris o carte “Lumina, medicamentul viitorului”, unde descrie toate astea. Acel ochi – glanda pineala – este o sfera halou care ar trebui sa fie de marimea unui ochi normal, dar pentru ca nu l-am folosit – a intrat intr-o entropie – s-a micsorat, dar este un halou, are receptori de culoare in interior, are o lentila pentru a vedea, insa lentila este indreptata (priveste) in sus, pentru ca pe acolo noi primim prana vietii, de deasupra. In acel moment – cand vezi lumina verde – trebuie prin intentie sa misti acel ochi, de la directia in sus spre directia in fata, prin mijlocul fruntii, prin punctul celui de-al treilea ochi.


Acest loc nu este jos spre sprancene, ci daca masori distanta dintre varful nasului si varful barbiei, iar apoi aceeasi distanta o muti in partea de sus (de la varful nasului spre frunte) acolo se afla iesirea celui de-al treilea ochi. Nu este jos intre sprancene, este cumva in mijlocul fruntii, iar cei trei ochi aproape ca formeaza un triunghi. Iar cand faci miscarea dinspre sus spre fata, te uiti spre chakra pituitara care sta in fata acelui punct si apoi, ceea ce se intampla este ca lumina verde se transforma intr-o spirala si, in cele mai multe cazuri, spirala se termina in acel punct si il fixeaza/inchide – fixeaza acea chakra pituitara. Poti realmente sa vezi cum se intampla chestia asta. Iti explodeaza mintea cand vezi ca se intampla asta. Cateodata pot fi cercuri concentrice, din ce in ce mai mici si mai sunt alte variante in cazuri foarte rare, dar 99% din cazuri se intampla printr-o spirala si simti toate astea.

Apoi mai este o alta chakra, una chiar in spatiul din fata fruntii, a unei alte glande din cap. Apoi se leaga toate acestea 3 impreuna si cand faci asta, 8 fascicule (bare) de lumina ies afara din cap, se leaga intre ele si formeaza o sfera de lumina in jurul capului si stralucesti in intuneric – stiinta a fotografiat aceasta stare si va pot pune in legatura cu oameni care sa demonstreze asta – astfel ai un halou in jurul capului, asa cum avea Iisus – si acum ai cel de-al treilea ochi deschis. In acest fel, in acest moment, te afli la mijloc intre constiinta umana si urmatorul nivel de constiinta. In acel moment, ai doua moduri de a merge mai departe, de obicei se alege unul dintre ele – si anume, sa folosesti creierul pentru a vedea intr-acolo. Cand faci asta, capeti capacitati extrasenzoriale – stii lucruri, vezi lucruri, poti face diverse lucruri, sa misti obiecte prin camera, sa bagi mana prin pereti – poti face tot felul de astfel de lucruri si poti crea orice, dar nu recomandam sa se faca asa ceva, pentru ca creierul nu are intelepciune, este un instrument polarizat – jumatate masculin, jumatate feminin – si tot ceea ce creezi de acolo, va fi polarizat. Vei obtine ce ti-ai dorit – dar, in acelasi timp, vei obtine si exact ceea ce nu iti doresti si de aceeasi intensitate.

DAR ESTE SI UN ALT MOD DE A CREA, SI ANUME DIN INIMA – CEEA CE ESTE CU TOTUL DIFERIT, PENTRU CA AI OCHIUL INIMII (CEL DE-AL TREILEA OCHI), PRIN CARE POTI VEDEA. In acest fel, pe langa cele 6 simturi umane de baza, realmente apare si un alt simt, dintre posibilitatile pe care le avem. Uitandu-te prin cel de-al treilea ochi esti capabil sa vezi lumea exterioara, intr-un fel care este stravechi si te poti uita la orice, poti sa stii lucruri pe care nu le-ai gandit vreodata. Este acel punct – PUNCTUL DE DESCHIDERE – prin care putem vedea ingeri, fiintele plasmatice, putem sa intram in fluxul reamintirii a ceea ce suntem cu adevarat. Atunci cand vedem in acest fel – in spatiul sacru al inimii este inregistrat totul, acolo este cronica acasha a intregului univers – avem propria noastra cronica acahsa de unde am venit inainte de a fi aici, iar cand suntem in acea stare, ne putem aminti despre orice, oricand – orice vrem sa stim, doar ne punem atentia si apoi intentia spre ceea ce vrem sa stim si toate amintirile revin.

Aceasta este cea mai importanta informatie pentru existenta fiintelor umane, in acest moment. Oricine si le poate aduce aminte, dar ia timp ca sa stabilesti toate astea. Ceea ce vreau eu intr-adevar sa mentionez, este ca e posibil ca oamenii sa nu gaseasca acea reamintire, suficient de repede. In aceste schimbari prin care urmeaza sa trecem – si aici mayasii sunt corecti – cand vorbim despre schimbarea polilor, despre schimbari majore ale Pamantului, la niveluri care sunt EXTRAORDINARE… guvernele noastre sunt nefolositoare, religiile sunt nefolositoare, totul este nefolositor. Singurul lucru pe care il aveti, este corpul vostru! Si pe voi insiva, si pe familiile voastre si pe oamenii pe care ii iubiti.

Oriunde te-ai afla, esti intr-un un loc bun pentru ca sa poti practica cel mai simplu lucru dintre toate: miscarea inspre inima si, cu adevarat, sa traiesti din inima. Daca incepi sa traiesti din inima, o vibratie incepe sa apara, sa se intample in interiorul spiritului tau si al constiintei tale. Aceasta vibratie este recognoscibila de catre Mama Pamant, de Tatal Soare [...]. Insa cine ne intereseaza sa o recunoasca? Pe noi toti ne intereseaza foarte mult ca aceasta vibratie sa fie recunoscuta de catre Mama Pamant. In timpul acestei schimbari, aceia sunt oamenii pe care ea ii va proteja (cei care vor avea acea vibratie, pentru că asa ii va recunoaste – n.tr.). Nu ma intereseaza daca vei sta intr-un vulcan pentru ca ea, intr-un fel, cumva, te va da la o parte din acel vulcan si te va tine in viata, in timpul acestui proces. Aceia vor fi oamenii care vor fi rugati sa mute constiinta umana, la urmatorul nivel.

Ceilalti oameni, care nu pot gasi modalitatea prin care sa treaca peste asta, nu vor fi raniti, dar vor muri – moartea nu este un lucru rau, este doar o tranzitie. Ei vor trece prin moarte si vor merge la un alt nivel al existentei, cel mai probabil de unde au venit – asta este ce spun nativii americani si triburile Hopi, asta este ceea ce cred ei: cum ca va fi un numar masiv de morti, in acea perioada, va fi incredibil, daca te vei uita, va arata oribil, dar trebuie sa iti aduci aminte ca este doar o tranzitie si ca totul este o.k. si cu adevarat sa crezi in tine insuti si sa crezi in conexiunea cu Dumnezeu, sa crezi in viata de pretutindeni. Daca vei crede asta, nu numai ca te vei ajuta pe tine, dar iti vei putea ajuta familia, pe cei pe care ii iubesti si vei fi unul dintre primii oameni ai noii omeniri, unul dintre primii oameni care vor face aceasta tranzitie.

Practicand fiintarea din inima inseamna ca trebuie sa renunti la ego, sa nu fii atasat de lucruri fizice, de masinile tale, de banii tai, de nimic, doar trebuie sa fii acolo pentru viata. Si, sa stii ca, indiferent ce se intampla, viata va fi in regula cand va trece printre toate astea. Mai exista un mod de a simplifica lucrurile – eu inca incerc sa gasesc o modalitate de a prezenta aceasta idee, sa inteleg o modalitate prin care sa prezint asta – intr-un mod foarte simplu: as spune... "este ceea ce este"!"

Sursa: esoterism.ro

Dincolo de moarte...

"De zeci de ani se fac diferite observaţii, se experimentează şi se adună
material referitor la manifestările spirituale. Azi, numărul manifestărilor
spirituale înregistrate este atât de mare, iar numărul celor care le-au analizat
şi sintetizat este atât de impozant, încât doar aceia nu se încredinţează de
valoarea revelaţiilor venite de dincolo de vălul lumii fizice, care închid ochii şi
nu vor să vadă, care îşi astupă urechile şi nu vor să audă. Este inadmisibil ca
omul să manifeste ignoranţă faţă de modul cum moare trupul său, faţă de
sentimentele şi senzaţiile resimţite de entităţile spirituale, când trec în lumile
spaţiale.
Examinând seriile nesfârşite de mărturisiri ale entităţilor spirituale ce şi-au
dezbrăcat trupul, se constată o concordanţă între ele, confirmându-se unele
pe altele. Nu se poate admite ca persoane inculte sau necunoscătoare ale
fenomenelor spirituale, din ţări şi timpuri diferite, să se concerteze
între ele şi să debiteze - conştient sau din subconştientul lor - despre
fenomene identice, referitoare la existenţa omului dincolo de hotarele morţii.
Când entitatea ce comunică dă probe – prin comunicările ei personale şi
intime, neştiute de nimeni - că într-adevăr, ea este fosta personalitate
terestră, şi când ea, ca şi alte entităţi spirituale, descrie aceleaşi fenomene,
petrecute şi resimţite în lumea invizibilă, o minte rezonabilă, dezbrăcată de
orice idee prestabilită, nu poate să nu admită realitatea lor.
Din enumerarea acestor câteva cazuri, se poate constata că există
fenomene ,fundamentale - care
se produc în mod constant, indiferent de gradul evolutiv al entităţii spirituale
ce se destrupează, şi există fenomene secundare - care se produc sau nu, în
funcţie de evoluţia spiritului trecut în lumea spaţială.
Fenomenele fundamentale prin care trece entitatea spirituală după părăsirea
vieţii terestre sunt:

1. La început, nu crede că trupul său a murit;
2. Se vede om, ca şi mai înainte;
3. I se derulează panorama întregii vieţi terestre;
4. Este întâmpinată de rude sau prieteni;
5. Cade într-un somn;
6. Sesizează că lumea unde a sosit este splendidă sau întunecoasă, conform
faptelor sale;
7. Observă că lumea cerească este substanţială, reală şi asemănătoare ca
aspect cu cea terestră;
8. Constată că entităţile spirituale comunică între ele prin gândire - limbajul
spiritual;
9. Remarcă faptul că gândirea este forţa creatoare a lucrurilor şi
fenomenelor;
10. Vede că entităţile spirituale străbat spaţiile, ca gândul, în sus sau
împrejurul pământului;
11. Constată că, potrivit condiţiei lor morale şi evoluţiei lor intelectuale,
entităţile spirituale gravitează automat către nivelul spiritual corespunzător.
Fenomenele de ordin secundar prin care trece entitatea spirituală după
părăsirea vieţii terestre sunt:
1. După ce-şi vede trupul întins rece şi palid pe pat, observă că are un corp
eteriform;
2. Constată că, după cum în lumea trupească nu există doi indivizi absolut
identici, tot aşa două entităţi spirituale nu pot să treacă în mod absolut prin
aceleaşi fenomene spirituale, fiind vorba de diferite grade evolutive;
3. Două duhuri care au trăit pe pământ împreună ca soţi, se vor duce fiecare
în nivelul lor spiritual, dar pot să se întâlnească şi să-şi comunice ideile şi
sentimentele de câte ori doresc;
4. Cu toate că orice entitate spirituală poate crea prin puterea gândului său,
marile creaţii sunt rezervate doar anumitor ierarhii de spirite specializate;
5. Entităţile spirituale dominate de pasiuni umane rămân totdeauna legate
de mediul unde au trăit, un timp mai scurt sau mai lung, după intensitatea
pasiunii lor. În general, moartea fizică nu
le produce nici o schimbare în înţelegere, de aceea ele se cred tot
pământeni, cred că trăiesc tot
printre oameni trupeşti. Dintre aceste spirite sunt şi cele ce bântuie anumite
locuinţe;
6. Durerea sfâşietoare a celor rămaşi pe pământ îi produc torturi groaznice şi
din această cauză nu poate să intre în relaţie cu ei. În acelaşi timp, este
reţinut la suprafaţa pământului, nepermiţându-i-se să se ridice la nivelul
corespunzător evoluţiei sale;
7. Văzându-se singură, se înspăimântă, dar imediat aude o voce sosită de
departe. Este vocea unui spirit amic, care simţind din depărtare neliniştea sa,
vine să-i vorbească şi să-l sfătuiască.
Din toate aceste afirmaţii se relevă cât de numeroase taine există în operele
Creatorului, pe care omul nu le cunoaşte şi nici nu caută să le afle. El se
alipeşte cu toată puterea sufletului de lucrurile pământeşti, trecătoare
precum fumul, uitând că e un musafir al pământului, al acestei forme de
viaţă trupească."

"Extragem un caz din lucrarea intitulată „The Morrow of Death by Amicus”. În
această culegere de comunicări, spiritul preotului N. A. Stockwell comunică
prin mediumul numit Ernest H. Peekam, următoarele idei, referitoare la
moartea sa fizică.
„Când eram în lumea terestră, nu mi-am putut face nici o idee despre
existenţa omului dincolo de mormânt. Aveam asupra acestui subiect idei
confuze şi nesigure, care se învârteau mereu în jurul concepţiilor obişnuite -
ale unui paradis rezervat celor buni şi ale unui infern gata să înghită pe cei
răi. Pe timpul meu nu se prea cunoştea posibilitatea comunicării cu entităţile
spirituale. Nu rămânea decât să faci teorie şi să ai credinţă în Dumnezeu.
Credinţa o aveam. În aceste condiţii, e inutil să mai spun că atunci când mam
găsit în lumea spiritelor, am rămas profund mirat în faţa realităţii. Am
fost primit, întărit şi ajutat de persoane cunoscute pe pământ şi care mă
precedaseră în marea călătorie. Primii mei paşi în lumea cerească au fost
supravegheaţi de ghidul meu. Dar ceea ce constituia pentru mine suprema
bucurie, în acel moment, a fost întâlnirea cu scumpa mea soţie, care mă
înconjura cu toată atenţia, plină de devotament şi afectuoase mângâieri. Pot
afirma că prima mea impresie în lumea spirituală a fost proba că iubirea
soţiei mele nu slăbise prin moartea ei. Moartea nu poate suprima afecţiunea,
nici împiedica întâlnirea a două spirite care s-au iubit pe pământ. Una din
primele descoperiri în această nouă lume a fost aceea de a mă descoperi pe
mine însumi. Adevărata mea personalitate se desfăşura înaintea mea cu
toată cruzimea culorilor şi această descoperire nu era prea măgulitoare
pentru fiinţa mea. Procesul morţii fizice - ca şi cel al renaşterii în lumea
spirituală - este foarte interesant. În mod normal, de îndată ce încetează
funcţiile trupului - proces care poate dura uneori un timp foarte lung -
suferinţele fizice şi mâhnirea sufletului încetează şi ele, şi încetul cu încetul
se trece gradat la starea de inconştienţă absolută. Dar aripa morţii o dată
trecută, vine o dezlegare sublimă: spiritul renaşte la o nouă existenţă. Duhul,
la început nu bagă de seamă că a dezbrăcat trupul, dar dacă se întâmplă să
observe prea devreme acest lucru, el rămâne deosebit de tulburat, mai ales
când moartea a rupt legături afective puternice. Dar în lumea spirituală
nimeni nu e părăsit. Toate entităţile spirituale, fără excepţie, când ies din
criza morţii, sunt primite de conducători experimentaţi, pentru a-i întări,
consola şi asista. Ei vor intra în noua existenţă după cum cer condiţiile lor
morale, intelectuale şi spirituale. Mediul care îi va primi va fi determinat de
gradul lor de spiritualitate. Dincolo de moarte ne aşteaptă pe fiecare o
situaţie pregătită de noi pe pământ. Nu poţi să te duci în alt loc decât în sfera
de care aparţii. Calificările noastre spirituale ne fac să gravităm, cu o precizie
de neînfrânt, către condiţiile de existenţă corespunzătoare meritelor şi
lipsurilor noastre. Marea lege a afinităţii reglează acest proces inexorabil.
Omul merge după moartea sa în locul de el pregătit, prin traiul său pe
pământ. Acolo, el se adună cu semenii săi, gravitând în sânul acelor legiuni
spirituale în mijlocul cărora se va simţi foarte bine. Voi descrie în două
cuvinte natura substanţei întrebuinţate în construcţiile sau creaţiile mediului
nostru spiritual, precum şi metodele întrebuinţate. Lumea noastră este cea
mentală, a gândului. Tot ceea ce se vede aici, tot ce e utilizat aici, este
creaţia gândirii. Chiar corpul nostru spiritual prin care ne exercităm
activitatea este o creaţie substanţială a gândului Creatorului. În jurul nostru
iau formă creaţiile gândirii noastre, care se unesc şi se armonizează cu
gândurile celorlalţi. Unele din ele sunt exteriorizări inconştiente ale unor
spirite, altele, din contră, sunt rezultatul forţei creatoare a gândului voit şi cu
un scop determinat. Noi suntem fiinţe construite din gândire, şi existăm întro
lume creată prin gândire. Aici, tot ce există pare a fi constituit după felul
cum a lucrat gândirea. Substanţa asupra căreia se exercită forţa gândirii este
- în raport cu noi - tot atât de solidă şi durabilă ca piatra şi metalele din
mediul vostru terestru. Vouă vă este greu, fireşte, să concepeţi asemenea
lucruri. Asemenea vouă şi eu îmi imaginam că toate creaţiile de aici sunt
formate dintr-o materie vaporoasă, dar venind aici, am văzut că ele sunt, în
felul lor, tot atât de solide şi viu colorate ca şi obiectele solide şi colorate ale
mediului terestru. Casele sunt zidite de spirite specializate în a modela, prin
puterea gândului, această materie eterică, spirituală. Desigur, cei ce trăiesc
în mediul terestru, radical deosebit de al nostru, vor înţelege cu greu, iar unii
chiar deloc cele afirmate de noi. Cu toate acestea, te asigur că procesul de
care îţi vorbesc este foarte simplu, natural şi eficace. Învăţămintele date
acum pământenilor, constituie una din numeroasele taine pe care Isus din
Nazaret nu le-a propovăduit decât ucenicilor Săi, pentru că omenirea de
atunci nu era coaptă pentru a le primi.”"

Scarlat Demetrescu - Din Tainele Vietii Si Ale Universului

Imnul vietii...

Alegerea - Înţelepciunea unui Maestru

Un om care se simtea vesnic împovarat de greutatile vietii i se plânse unui maestru spiritual vestit:
- Nu mai pot! Viata mi-e un chin!
Maestrul lua o mâna de cenusa si o lasa sa cada într-un pahar plin cu apa curata, buna de baut, pe care-l avea pe masa, spunând:
- Acestea sunt suferintele tale.

Toata apa se tulbura si se murdari. Maestrul arunca apa, lua o alta mâna de cenusa la fel cu cea dinainte, i-o arata omului nostru, se apropie apoi de fereastra si o arunca în mare.
Cenusa se împrastie într-o clipa, iar marea ramase la fel ca înainte.
- Vezi?, îl lamuri înteleptul. “În fiecare zi trebuie sa alegi între a fi un pahar de apa sau marea.”

Prea multe inimi neîncapatoare, prea multe suflete sovaitore, prea multe minti nepricepute si brate închise.
Una dintre lipsurile majore ale timpului nostru este curajul! Nu îndrazneala prosteasca, temeritatea inconstienta, ci adevaratul curaj, care în fata fiecarei probleme spune linistit: ”Exista cu siguranta o solutie pe undeva, iar eu o voi gasi .”

… iar cand in viata ta exista momente in care te plangi de starea jalnica in care se afla lumea, societatea sau cand esti tentat(a) sa arati acuzator spre altii, raspunde-ti la o singura intrebare:

“Sunt parte din problema sau din solutie?”

(adaptare dupa un text de Bruno Ferrero)

Sursa: drumuricatretine

Exteriorul reflexie a interiorului (video)

Iubirea nu ia ostatici

"Ai invatat iubirea conditionata de la niste oameni a caror iubire pentru tine a fost compromisa de catre propria lor vina si frica. Ei ti-au fost modele. Nu trebuie sa te rusinezi de acest lucru, ci numai sa fii constient de el. inca de cand erai un prunc, ai fost conditionat sa te pretuiesti doar atunci cand oamenii reactioneaza pozitiv fata de tine. Ai invatat ca valoarea ta era stabilita in exterior. Aceasta a fost eroarea fundamentala ce s-a perpetuat de-a lungul vietii tale. Nici experienta parintilor tai si nici cea a copiilor tai nu a fost diferita de a ta. Toate abuzurile si erorile trebuie constientizate, iar emotia atasata lor trebuie eliberata.

Aceasta este calea prin care toate fiintele ranite trec de la experienta iubirii conditionate la experienta iubirii fara conditii. in cadrul procesului vindecarii inveti sa-ti oferi tie insuti iubirea neconditionata pe care nu ai primit-o niciodata de la parintii tai biologici, in acest proces esti „nascut din nou” si infiat din nou, dar nu de alte figuri autoritare, ci de insasi Sursa iubirii dinauntrul tau.

Cand inveti sa dai iubire fiintei launtrice ranite, incepi sa-ti schimbi complet convingerea ca valoarea de sine trebuie sa se bazeze pe modul in care altii reactioneaza fata de tine.

Incetul cu incetul te antrenezi sa te pretuiesti asa cum esti – aici si acum – fara conditii. Nimeni altcineva nu poate face asta pentru tine!

Oamenii te pot sustine si incuraja, dar nimeni nu te poate invata cum sa te iubesti pe tine insuti. Aceasta este lucrarea fiecarui suflet individual. Fiecare suflet vine in experienta fizica, dornic sa se confrunte cu aceste probleme ale valorii de sine. insa, inca de la inceputul sejurului sufletului aici, capacitatii sale naturale de a iubi si de a-i include pe altii in trairea acestei iubiri i se impun anumite conditii.

Este absolut esential ca aceste conditii sa fie modificate total. Daca sufletul paraseste lumea fizica, crezand ca este victima experientei sale de aici, el va fi tras din nou inapoi pentru a se dezvata de aceasta convingere.

Incercarea de a gasi iubire in afara ta esueaza mereu, pentru ca nu poti primi de la altul ceva ce tu nu ti-ai dat tie insuti. Cand te privezi de iubire, ii atragi in viata ta pe altii care fac acelasi lucru. Experienta iubirii neconditionate incepe in inima ta, nu in inima altcuiva!

Nu conditiona capacitatea de a te iubi pe tine insuti de capacitatea altcuiva de a te iubi. Nu-ti pune increderea in conditiile impuse iubirii sau in forma in care ea se prezinta, caci acestea sunt tranzitorii si supuse vicisitudinilor vietii de zi cu zi. Iubirea reala nu se schimba. Ea exista independent de forma prin care se exprima. Sursa acestei Iubiri eterne, omniprezente, lipsite de forma, este inauntrul tau. Acolo trebuie sa-ti pui increderea, caci aceasta Iubire este mai certa decat orice vei cunoaste vreodata; atunci cand Ea este ferm asezata in inima ta, nu vei mai avea nevoie sa cauti fericirea in afara ta.

In viata ta, oamenii vor veni si vor pleca. Unii se vor purta frumos cu tine. Altii se vor purta urat. Vei accepta iubirea care ti se ofera si vei privi lipsa de iubire drept ceea ce este: un strigat de ajutor al cuiva care sufera. ii vei incuraja pe altii sa gaseasca si ei Sursa Iubirii inauntru – asa cum ai facut si tu – stiind prea bine ca nu le poti rezolva micile probleme. Tragedia vietii lor nu poate fi abordata decat prin bunavointa lor de a privi in propriile lor inimi si minti.

Iar cel ce daruieste stie intotdeauna cand si cui sa dea darul. Nu e nimic complicat in actul iubirii. Totul devine complicat numai atunci cand cineva incepe sa țina iubire pentru el – iar atunci, ceea ce ofera nu se mai poate numi iubire. Cel ce se iubeste pe sine insusi nu se teme sa fie singur. Caci a fi singur este un prilej de a te iubi si de a te accepta tot mai profund. Se simte el nevrednic, daca cel iubit il respinge? Se autocompatimeste si se retrage din lume, sau se adanceste el in cautarea unui inlocuitor? Nu. El continua, pur si simplu, sa respire si sa-si extinda iubirea, la fiecare pas al experientei sale. Cel care se iubeste neconditionat nu iubeste pe fragmente si cu intentii ascunse. El nu cauta pe cineva special pe care sa-l iubeasca, ci iubeste pe oricine care se afla in fata sa. O persoana nu este mai demna sau mai nedemna de iubirea sa decat alta. Cand traiesti Iubirea reala, nu te mai simti separat de altii. Pierzi orice aspect al identitatii tale care ii respinge pe altii. Te deschizi spre o realitate mai vasta – pe care o creezi impreuna cu altii, prin incredere reciproca.

Judecata inceteaza si acceptarea domneste!

Cel ce iubeste fara conditii nu impune nici o limita libertatii sale si nici libertatii altcuiva. El nu incearca sa pastreze iubirea – intrucat a incerca sa o pastrezi, inseamna a o pierde. Iubirea este un dar care trebuie oferit in mod constant, intrucat este cerut in fiecare clipa. Iubirea nu ia ostatici, nu se targuieste si nu poate fi compromisa de frica! Orice obstacol in calea iubirii salasluieste in inima – si acolo trebuie el dizolvat. Nu astepta ca cerul sa vina ca sa-ti raspandeasca iubirea. Fa-o tu acum! Asta pentru ca cerul este in ochii tai, atunci cand privesti cu acceptare si compasiune. Este in mainile tale, atunci cand le intinzi ca sa ajuti. Este in mintea ta, atunci cand vezi “bine” in loc de “rau”.

Felul in care vezi lumea determina ce va fi lumea pentru tine. Asadar, nu cauta sa-i schimbi pe ceilalti sau lumea din jurul tau! in schimb, uita-te la tine! Priveste-ti convingerile si vei vedea unde e nevoie sa te deschizi. Priveste in inima ta si vei sti unde anume e nevoie sa aduci Iubire. Adevarul este ca nu putem fi fericiti alaturi de o alta persoana daca nu suntem fericiti cu noi insine. Daca iti place cine esti, a fi cu altcineva nu este decat o extensie a propriei fericiri. insa, daca nu te placi pe tine insuti, a fi cu cineva nu face decat sa iti exacerbeze starea de nefericire.

Decizia de a intra intr-o relatie de parteneriat nu trebuie sa se bazeze pe dorinta de a evita sa te privesti pe tine insuti, ci pe consimtirea de a intensifica acest proces. Atunci cand traiesti langa alti oameni este foarte probabil sa aiba loc o declansare reciproca a ranilor nevindecate. Nu este nici placut si nici simplu sa devii constient de partile nevindecate. Oricum, este o etapa necesara a calatoriei catre reintregirea psihica. O relatie seamana cu o uriasa gaura neagra. Sapa in straturile superficiale ale constientului pana ce scoate la lumina cele mai adanci temeri si nesigurante.

Cine nu este dispus la o confruntare in profunzime cu ele, isi pune sub semnul intrebarii dorinta de a fi intr-o relatie apropiata cu cineva. Nu te poti apropia de cineva fara sa te confrunti cu tine insuti!"

Paul Ferrini

Sursa: esoterism.ro

Cum se recunoaste un adevarat maestru spiritual...

"Pentru un discipol a-si intalni Maestrul inseamna a gasi o “mama” care accepta sa‑l poarte noua luni, pentru a-l “naste” Lumii spirituale. Odata ce s‑a “nascut”, adica s-a trezit, ochii sai descopera frumusetea Creatiei, urechile sale asculta Cuvantul divin, gura sa gusta hrana cereasca, picioarele sale il duc in diferitele locuri ale spatiului pentru a face Binele si mainile sale invata sa creeze in Lumea subtila a sufletului
Foarte putini oameni stiu ce este intr-adevar un Maestru. Unii au citit carti care povestesc istorii de neconceput: un Maestru este perfect, omniscient, atotputernic… El nu are nevoie nici sa manance, nici sa bea, nici sa doarma…El este la adapost de toate tentatiile si, mai ales, isi petrece tot timpul facand miracole.

Exact ca in cartea lui Spalding: Viata Maestrilor. Cati oameni n-au fost entuziasmati de aceasta carte fara a-si da seama ca ea contine anecdote de necrezut. Marii Maestrii, este adevarat, au puteri exceptionale, dar ei nu le utilizeaza pentru a face minuni in fata unor gura-casca. A apare si a dispare, a merge pe ape, a zbura in spatiu, a materializa ospete, a trece prin flacarile unui incendiu, a face sa iasa case din pamant… Chiar daca este capabil, un adevarat Maestru nu le va face, deoarece faptul ca asista la asemenea spectacole nu-i poate ajuta pe oameni sa se transforme…

Un Maestru, trebuie s-o stiti, este la fel ca toti ceilalti oameni: are aceleasi organe care-l fac sa simta aceleasi nevoi si aceleasi dorinte. Iar daca ii taiati o bucata de carne, veti vedea ca sangele sau va curge rosu ca la toata lumea! Diferenta este ca la un Maestru constiinta este mult mai vasta decat la majoritatea oamenilor: el are un ideal, puncte de vedere superioare si, mai ales, a ajuns la o perfecta stapanire de sine. Evident, pentru aceasta trebuie foarte mult timp si o activitate gigantica; de aceea nimeni nu poate deveni Maestru intr-o singura incarnare.

Daca intalniti un Maestru, sa stiti ca toate calitatile si virtutile pe care le manifesta, nu le-a achizitionat in aceasta singura viata. Nu, a fost nevoie ca el sa lucreze timp de secole, chiar milenii, si cum calitatile pe care le-a castigat prin proprie activitate nu dispar in momentul in care a trebuit sa paraseasca Pamantul, cand revine isi aduce din nou aceste calitati. Astfel, din incarnare in incarnare, el adauga noi elemente spirituale, pana in ziua in care devine o adevarata calauza de Lumina si Virtute divina.

Din nefericire, exista si fiinte care s-au pregatit timp de secole sa devina mesageri ai Raului, iar acestia sunt Maestrii magiei negre. Fiinta umana este libera sa aleaga Binele sau Raul; chiar daca Inteligenta cosmica o lasa sa-l faca un anumit timp, in masura in care s-a ridicat prin comportamentul ei contra ordinii universale, fiinta aceea sfarseste totdeauna prin a fi distrusa. Dar, la inceput, ea are posibilitatea de alegere. Atata timp cat fiinta umana este vie, este libera sa se decida pentru un sens sau celalalt.

In cateva cazuri, foarte rare, se gasesc fiinte care, cu toata aceasta libertate ce le este data, raman definitiv determinate. Marii Initiati, de exemplu” sunt determinati pentru Lumina si pentru Iubire. Unii, bineinteles, au putut sa decada, dar majoritatea lor au ramas Spirite ale Luminii. si, de altfel, cu cat trece timpul, cu atat mai putin li se da posibilitatea sa-si schimbe sensul, deoarece, gratie activitatilor spirituale, au reusit sa transforme, sa divinizeze materia corpului lor si ea a devenit ca un metal inoxidabil: aur pur. Dar atata timp cat o fiinta n-a ajuns la acest grad de evolutie, este totdeauna posibil ca ea sa-si schimbe directia, si s-au vazut cazuri in istorie cand magi albi au devenit magicieni negri.

Va intrebati cum se poate ajunge un magician negru… in realitate, este foarte usor, chiar pentru voi: este suficient sa dati curs naturii voastre inferioare. Daca incalcati fara incetare Legile Bunatatii, ale Justitiei si ale Iubirii incercand sa reusiti pe spezele altora, sa-i excludeti, sa-i distrugeti, nu puteti sa mai faceti altfel decat sa deveniti un magician negru. Este simplu, este clar Multi isi imagineaza ca pentru a deveni un magician negru, trebuie sa ai un Maestru diabolic care sa predea arta vrajilor si conjuratiilor malefice. Aceasta se poete intampla, dar, pentru a va pune in serviciul Raului, nu aveti nevoie deloc de un Maestru; fara instructor, fara reteta, fara nimic, puteti deveni un magician negru daca va lasati ghidat prea mult de natura voastra inferioara. si, la fel, pentru un om care nu se gandeste decat sa-i lumineze si sa-i ajute pe ceilalti: chiar daca nu are un Maestru pentru a-l instrui, este pe cale sa devina un mag alb.

In realitate, fiecare fiinta umana are un Maestru, daca nu este un Maestru vizibil, este un Maestru invizibil. Criminalii au in Lumea invizibila un Maestru care nu inceteaza sa-i sfatuiasca sa faca rau celorlalti. Chiar daca ei spun: “Noi, un Maestru? Niciodata!” Ei bine, trebuie s-o stie, acesti orbi, ca au un Maestru ale carui sfaturi daunatoare le urmeaza zi si noapte.

Evident, eu, cand vorbesc de Maestri, subinteleg intotdeauna adevaratii Mari Maestri spirituali, magii albi. Eu stiu bine ca se da acest titlu de Maestru multor artizani pentru a arata ca ei exceleaza in profesia lor si la fel si notarilor, magistratilor si artistilor etc… Este un mod de a vedea lucrurile si eu nu le refuz acest titlu. Dar voi trebuie sa stiti ca un adevarat Maestru, in sensul spiritual al termenului, este o fiinta care, in primul rand, cunoaste Adevarurile esentiale, nu ceea ce oamenii au scris, creat sau povestit, ci esentialul dupa Inteligenta cosmica. in al doilea rand, el trebuie sa fi avut vointa de a domina totul, de a stapani si controla totul in el si sa fi reusit. in fine, aceasta stiinta si aceasta dominatie pe care el le-a cucerit nu trebuie sa serveasca decat manifestarii tuturor calitatilor si virtutilor unei iubiri dezinteresate.

Dupa dezinteresul sau veti recunoaste un adevarat Maestru. Fiecare Maestru vine pe Pamant pentru a manifesta in mod particular o calitate: exista, deci, Maestri ai intelepciunii, Maestri ai iubirii, sau ai fortei, sau ai puritatii… Dar toti adevaratii Maestri au in mod obligatoriu aceasta mare calitate in comun: dezinteresul."

Omraam Mikhael Aivanhov

Experienţa în preajma morţii

"În 1982 am murit de cancer în faza terminală. Boala mea era inoperabilă şi orice fel de chimioterapie pe care mi-ar fi prescris-o nu ar fi făcut altceva decât să mă transforme, din ce în ce mai mult, într-o legumă. Mi se dăduseră între şase şi opt luni de viaţă.

În anii ‘70 eram un consumator ahtiat de informaţii şi mă întristam din ce în ce mai mult din cauza crizei nucleare, a crizei ecologice şi aşa mai departe. Aşa că, în lipsa unei baze spirituale, am început să cred că natura făcuse o greşeală şi că noi eram, de fapt, asemenea unui organism canceros aflat pe planetă. Percepeam oamenii că fiind un soi de cancer şi cu asta m-am ales.

Asta m-a ucis. Aveţi mare grijă cum vedeţi lumea. Acest lucru se răsfrânge asupra voastră, mai ales dacă viziunea voastră este negativă. Acest lucru m-a dus pe mine la moarte. Am încercat diverse metode alternative de vindecare, dar nimic nu mi-a folosit.

Aşa că am stabilit că totul era, de fapt, între mine şi Dumnezeu. Nu mă mai confruntasem niciodată până acum cu Dumnezeu, de fapt nu avusesem niciodată de-a face cu El. Nu aveam niciun fel de preocupări spirituale la vremea respectivă, dar am început o călătorie pentru a afla despre spiritualitate şi despre modurile alternative de vindecare. M-am apucat să citesc tot ce se putea despre subiectul respectiv, pentru că nu voiam să am vreo surpriză dincolo. Aşa că am început să citesc despre diverse religii şi filosofii. Toate erau foarte interesante şi mi-au dat speranţa că exista ceva dincolo.

Îmi amintesc că m-am trezit într-o noapte, acasă, pe la 4:30 şi am ştiut că venise timpul.

Asta era ziua în care aveam să mor. Aşa că mi-am chemat câţiva prieteni şi mi-am luat la revedere. Mi-am trezit îngrijitoarea şi i-am spus. Făcusem o înţelegere cu ea că îmi va lăsa cadavrul în pace şase ore, pentru că citisem că se întâmplă tot soiul de lucruri interesante atunci când mori. Am adormit la loc.

Următorul lucru pe care mi-l amintesc este începutul unei experienţe tipice în apropierea morţii. Dintr-o dată, am fost perfect conştient că stăteam în picioare, dar corpul meu era aşezat în pat. În jurul meu era un fel de întuneric. Mă simţeam mai viu în afara corpului decât în viaţa obişnuită. Totul era atât de viu, încât puteam vedea fiecare cameră din casă. Puteam vedea şi acoperişul casei, împrejurimile ei şi chiar dedesubtul casei.

Era o Lumină care strălucea. M-am întors spre Lumina, care era foarte asemănătoare celei descrise de alţi oameni în experienţele lor din apropierea morţii. Era atât de minunată. Este tangibilă, o poţi simţi. Este ademenitoare; vrei să te duci spre ea, aşa cum te-ai arunca în braţele tatălui sau mamei tale ideale.

Pe măsură ce am început să mă mişc către Lumină, am ştiut intuitiv că, dacă merg către Lumina, voi muri. Aşa că mergeam spre Lumină şi spuneam: „Te rog să aştepţi un minut; stai doar o secundă. Vreau să mă gândesc la asta, aş vrea să-ţi vorbesc înainte să plec”. Spre surprinderea mea, în acel punct, întreaga experienţă s-a oprit. Vă puteţi controla experienţa de după moarte. Nu vă aflaţi într-un vârtej incontrolabil.

Aşa că dorinţa mea a fost respectată şi am avut o discuţie cu Lumina. Lumina lua permanent diferite forme, Iisus, Buddha, Krishna, mandale, imagini şi semne arhetipale. Am întrebat-o: Ce se întâmplă aici? Te rog, Lumină, explică-mi. Chiar vreau să ştiu care este realitatea situaţiei. Nu pot pune exact în cuvinte, pentru că era un fel de comunicare telepatică.

Lumina mi-a răspuns. Informaţia care mi-a fost transferată era că, în timpul experienţei tale de după moarte, credinţele tale sunt cele care dau forma feedback-ului pe care îl primeşti în faţa Luminii. Dacă eşti budist sau catolic sau fundamentalist, primeşti feedback legat de ceea ce era credinţa ta. Ai ocazia să o priveşti şi să o examinezi, dar majoritatea oamenilor nu o fac. După cum mi-a revelat mie Lumina, mi-am dat seama că ceea ce vedeam cu adevărat era matricea Sinelui nostru Superior.

Cu toţii avem un Sine Superior, sau o parte suprasufletească a fiinţei noastre. El mi s-a revelat în cea mai adevărată formă energetică a sa. Singurul fel în care o pot descrie cu adevărat este că Fiinţa Sinelui Superior este mai mult un canal. Nu arăta aşa, dar este o conexiune directă la Sursă, pe care o avem fiecare dintre noi. Suntem direct conectaţi la Sursă. Aşa că Lumina îmi arăta matricea Sinelui Superior. Eu nu eram angajat în nicio religie anume. Prin urmare, asupra acestei stări de fapt primeam feedback în timpul experienţei mele după moarte.

Continuând să cer Luminii să mă lămurească, să-mi explice, am înţeles ce este matricea Sinelui Superior. Avem o reţea în jurul planetei, la care sunt conectate toate Individualităţile Superioare.

Este precum o companie grozavă, un nivel următor, subtil de energie care ne înconjoară, nivelul spiritului, ca să spunem aşa. Apoi, după câteva minute, am mai cerut lămuriri. Chiar doream să ştiu despre ce este vorba în Univers şi, de data asta, eram gata să plec. Am spus: Sunt gata, ia-mă!

Atunci, Lumina s-a transformat în cel mai frumos lucru pe care l-am văzut vreodată: o mandala de suflete umane de pe aceasta planetă. Adusesem aici viziunea mea negativă a ceea ce se întâmplă pe planetă. Aşa că am întrebat Lumina, rugând-o să mă lămurească şi am văzut, în această mandala magnifică, cât de frumoşi suntem cu toţii în esenţa noastră, în nucleul nostru. Suntem cele mai frumoase creaţii.

Sufletul uman, matricea umană pe care o formăm împreună este absolut fantastică, elegantă, exotică, orice. Nu pot spune destul despre felul în care mi s-a schimbat părerea despre Fiinţele umane în acel moment. Am spus: O, Doamne, nu ştiam cât suntem de frumoşi! La orice nivel, sus sau jos, în orice formă v-aţi afla, voi sunteţi cea mai frumoasă creaţie.

Revelaţiile primite de la Lumina continuau fără oprire. Apoi am întrebat Lumina: Asta înseamnă că Omenirea va fi salvată? Atunci, asemenea unei explozii de trâmbiţe cu o ploaie de lumini spiralate, Marea Lumină a vorbit: Ţine minte asta şi nu uita niciodată; voi vă salvaţi, voi vă răscumpăraţi şi voi vă vindecaţi. Aţi făcut-o întotdeauna. O veţi face întotdeauna. Aţi fost creaţi cu puterea de a face asta, încă dinainte de începutul lumii.

În acea clipă am înţeles şi mai mult. Am înţeles că AM FOST DEJA SALVAŢI, şi ne-am salvat pe noi înşine, pentru că am fost proiectaţi să ne autocorectăm, asemenea întregului Univers al lui Dumnezeu. La asta se referă "a doua venire". I-am mulţumit Luminii lui Dumnezeu, din toată inima. Cel mai bun lucru pe care am putut să-I spun au fost următoarele cuvinte simple de mulţumire: O, dragă Dumnezeule, dragă Universule, dragă Sine Superior, Îmi Iubesc Viaţa.

Lumina părea să mă aspire şi mai profund. Era ca şi cum Lumina m-ar fi absorbit complet. Lumina Iubirii este ceva de nedescris. Am intrat într-un alt tărâm, mai profund decât cel precedent, şi am devenit conştient de ceva mai mult, mult mai mult. Era un şuvoi enorm de Lumină, vast şi plin, adânc în Inima Vieţii. Am întrebat ce era.

Lumina mi-a răspuns: Acesta este FLUVIUL VIETII. Bea din această apă bogată, după dorinţa inimii. Aşa am făcut. Am luat înghiţituri, una după alta. Să bei Viaţa însăşi! Eram în extaz.

Atunci Lumina a spus: Ai o dorinţă. Lumina ştia totul despre mine, trecutul, prezentul şi viitorul. Da! am şoptit.

Am cerut să văd restul Universului, dincolo de sistemul nostru solar, dincolo de toate iluziile omeneşti. Lumina mi-a spus atunci că pot să merg odată cu Şuvoiul. Am făcut-o şi am fost purtat prin Lumină, către capătul tunelului. Am simţit şi am auzit o serie de explozii sonice foarte blânde. Ce mai goană!

Dintr-o dată, mi s-a părut că sunt lansat de pe planetă, pe acest şuvoi de Viaţă. Am văzut Pământul dispărând. Sistemul solar, în întreaga lui splendoare, a trecut uşor pe lângă mine şi a dispărut. Cu o viteză mai mare decât cea a luminii am zburat prin centrul Galaxiei, absorbind din ce în ce mai multă cunoaştere, pe măsură ce înaintam. Am aflat că aceasta Galaxie şi întreg Universul sunt pline de diferite forme de VIAŢĂ. Am văzut multe lumi. Vestea bună este că nu suntem singuri în Univers!

Pe măsură ce călătoream pe şuvoiul de conştienţă prin centrul Galaxiei, şuvoiul se desfăcea în extraordinare valuri fractalice de energie. Supraaglomerările Galaxiei, cu toată înţelepciunea lor străveche, zburau pe lângă mine. Primul gând a fost că mergeam undeva, chiar călătoream. Dar apoi mi-am dat seama că, pe măsură ce şuvoiul se mărea, propria mea conştienţă se extindea şi ea, pentru a cuprinde tot ce era în Univers! Toată creaţia trecea pe lângă mine. Era o minune de neimaginat! Eram cu adevărat un Copil Minune; un prunc în Lumea minunilor!

În acel moment, m-am regăsit într-o tăcere profundă, dincolo de limitele liniştii. Puteam vedea sau percepe VECIA, dincolo de Infinit.

Eram în Vid.

Eram în pre-creaţie, înainte de Big Bang (Marea Explozie). Trecusem dincolo de începutul timpului/ Primul Logos/ Prima Vibraţie. Eram în Ochiul Creaţiei. Am simţit că atingeam Faţa lui Dumnezeu. Nu era un sentiment religios. Pur şi simplu, am fost una cu Viaţa şi Conştienţa Absolută.

Când spun că am putut vedea sau percepe veşnicia, spun că am putut experimenta modul în care Creaţia, în întregimea ei, se autogenerează. Era fără început şi fără sfârşit. Acesta e un gând care îţi lărgeşte mintea, nu-i aşa?

Oamenii de ştiinţă percep Big Bang-ul asemenea unui eveniment unic, ce a dat naştere Universului. Am văzut, în timpul experienţei mele de viaţă după moarte, că Big Bang a fost doar unul dintr-un număr infinit de alte Big Bang-uri care creează Universuri, încontinuu şi simultan. Singurele imagini care se pot apropia oarecum de asta, în termeni umani, ar fi acelea create de supercomputerele ce folosesc ecuaţii de geometrie a fractalilor.

Oamenii din antichitate ştiau toate astea. Ei spuneau că Dumnezeu crease periodic noi Universuri, expirând şi recrease alte Universuri, inspirând. Aceste epoci erau numite Yuga. Ştiinţa modernă a numit asta Big Bang. Mă aflam în conştienţa absolută, pură. Puteam vedea sau percepe toate marile explozii Big Bang sau Yuga, cum se creau şi se recreau. Am intrat instantaneu, simultan, în toate. Am văzut că absolut fiecare părticică a creaţiei are, la rândul său, puterea de a crea. Este foarte dificil de explicat. Încă nu am cuvinte să descriu lucrul ăsta.

Mi-au trebuit ani întregi, după ce m-am întors din experienţa mea în preajma morţii, să găsesc cuvinte care să descrie experienţa Vidului. Pot să vă spun acum aşa: Vidul este mai puţin decât nimic şi totuşi, mai mult decât orice există! Vidul este zero absolut, haosul ce dă naştere tuturor posibilităţilor. Este Conştienţa Absolută, cu mult mai mult decât Inteligenţa Universală.

Vidul este golul sau nimicul dintre manifestările fizice. Este SPAŢIUL dintre atomi şi componentele lor. Ştiinţa modernă a început să studieze acest spaţiu. Ea îl numeşte punctul Zero. Ori de câte ori se încearcă să fie măsurat, instrumentele depăşesc scala, sau, cum s-ar spune, tind spre infinit. Până acum nu a fost găsită o modalitate de a măsura, cu precizie, infinitul. În corpul vostru şi în Univers există mai mult spaţiu zero decât orice altceva!

Ceea ce misticii denumesc Vid, nu este un vid. Este atât de plin de energie, un alt fel de energie, care a creat tot ceea ce suntem. Totul, începând de la Big Bang, este vibraţie, de la primul Cuvânt care este prima vibraţie. Biblicul EU SUNT în realitate are un semn de întrebare după el. EU SUNT- Ce sunt eu? Astfel, creaţia este Dumnezeu care explorează Sinele lui Dumnezeu, în orice fel imaginabil, într-o explorare continuă prin fiecare dintre noi. Am început să văd, în timpul experienţei mele în preajma morţii, că tot ceea ce există este Sinele, literalmente Sinele vostru, Sinele meu. Totul este marele Sine. De aceea ştie Dumnezeu chiar şi atunci când cade o frunză. Lucrul acesta este posibil pentru că, oriunde te-ai afla, acolo este centrul Universului. Oriunde se află orice atom, acela este centrul Universului. Există Dumnezeu în acela şi există Dumnezeu în Vid.

Atunci când exploram Vidul, în timpul experienţei mele în preajma morţii, şi toate acele Yuga sau creaţii, mă aflam complet în afara timpului şi spaţiului, aşa cum le cunoaştem noi. În această stare extinsă am descoperit că, de fapt, creaţia înseamnă Conştienţa Absolută Pură, sau Dumnezeu, care intră în Experienţa Vieţii, aşa cum o ştim noi. Vidul însuşi este lipsit de experienţă. Este înaintea vieţii, înainte de prima vibraţie. Dumnezeirea înseamnă mai mult decât Viaţă şi Moarte. Prin urmare, există chiar mai mult de experimentat în univers decât Viaţa şi Moartea!

Când am înţeles acest lucru, încheiasem cu Vidul şi doream să mă întorc la Creaţia sa, sau Yuga. Părea lucrul cel mai normal de făcut. Atunci m-am întors brusc prin cea de-a doua Lumină, sau Big Bang, şi am auzit mai multe explozii de catifea. Am mers pe şuvoiul conştienţei, înapoi prin întreaga Creaţie, şi ce mai călătorie a fost! Supraaglomerările Galaxiilor au trecut prin mine, aducându-mi şi mai multă înţelegere. Am trecut prin centrul Galaxiei noastre, care este o gaură neagră. Găurile negre sunt marile procesoare sau reciclatoare ale Universului.

Ştiţi ce se află de cealaltă parte a unei găuri negre? Suntem noi; Galaxia noastră, care a fost reciclată dintr-un alt Univers. În întreaga ei configuraţie energetică, Galaxia arăta asemenea unui oraş fantastic al luminilor. Toată energia de pe această parte a Big Bang-ului este Lumină. Fiecare subatom, atom, stea, planetă, chiar şi conştienţa însăşi sunt alcătuite din Lumină şi au o frecvenţă şi/sau o particulă. Lumina este vie. Totul este alcătuit din Lumină, chiar şi pietrele. Aşa că totul este viu. Totul este alcătuit din Lumina lui Dumnezeu; totul este foarte inteligent.

Atunci când eram purtat pe şuvoi, am putut vedea, în cele din urmă, că se apropia o Lumină imensă. Am ştiut că era Prima Lumină; Matricea Luminoasă a Sinelui Superior a Sistemului nostru Solar. Apoi, întregul nostru Sistem Solar a apărut în Lumină, însoţit de una dintre exploziile acelea de catifea.

Am putut vedea toată energia pe care o generează acest Sistem Solar şi este un spectacol incredibil de Lumină! Am putut auzi Muzica Sferelor. Sistemul nostru Solar, asemenea tuturor corpurilor cereşti, generează o matrice unică de Lumină, sunet şi energii vibraţionale. Civilizaţiile avansate de pe alte sisteme stelare pot detecta în Univers Viaţa, aşa cum o ştim noi, după amprenta energetică şi vibraţională a matricei. Este o joacă de copii. Copilul minune al Pământului (Fiinţele umane) face chiar acum o grămadă de zgomot, asemenea copiilor care se joacă în curtea Universului.

Lumina mi-a explicat că nu există moarte; suntem Fiinţe nemuritoare. Suntem vii dintotdeauna! Am înţeles că facem parte dintr-un sistem natural viu, care se reciclează permanent. Nu mi s-a spus niciodată că trebuie să mă întorc. Am ştiut că va trebui. Era firesc, după tot ceea ce văzusem în timpul experienţei mele în preajma morţii.

Nu ştiu cât timp am fost cu Lumina, în timp uman. Dar a venit momentul în care am înţeles că toate întrebările mele îşi primiseră răspuns şi că întoarcerea mea era iminentă. Când spun că toate întrebările mele căpătaseră răspuns dincolo, chiar asta vreau să spun. Toate întrebările mele au primit răspuns. Fiecare om are o viaţă diferită şi întrebări diferite, la care caută răspuns. Unele dintre întrebările noastre sunt universale, dar fiecare dintre noi explorează acest lucru pe care îl numim Viaţă în felul său personal unic. Aşa se întâmplă cu orice formă de viaţă, de la munţi, până la orice frunză din vreun copac.

Acest lucru este foarte important pentru noi, cei din acest Univers. Pentru că totul contribuie la Imaginea Generală, la deplinătatea Vieţii. Noi suntem, literalmente, Dumnezeu care explorează Sinele lui Dumnezeu, într-un Dans infinit al Vieţii. Unicitatea noastră sporeşte întreaga Viaţă.

Când am început întoarcerea către ciclul vieţii, nu mi-a trecut nicio clipa prin minte, nici nu mi s-a spus, că mă voi întoarce în acelaşi trup. Am avut încredere deplină în Lumină şi în procesul Vieţii. Atunci când şuvoiul s-a unit cu marea Lumină, am cerut să nu uit niciodată revelaţiile şi sentimentele legate de ceea ce am învăţat dincolo.

A urmat un da. L-am simţit ca şi cum sufletul mi-ar fi fost sărutat.

Apoi am fost dus înapoi prin Lumina în tărâmul vibraţional. Întregul proces s-a repetat, cu şi mai multe informaţii care mi-au fost transmise. M-am întors acasă şi mi s-au dat lecţii din experienţa mea în preajma morţii, legate de mecanismul reîncarnării. Mi s-au dat răspunsuri la toate micile mele întrebări: Cum se face asta? Cum se face ailaltă? Am ştiut că mă voi reîncarna.

Pământul este un mare procesator de energie şi conştiinţa individuală se dezvoltă din asta, în fiecare dintre noi. Mă gândeam la mine ca devenind om pentru prima dată, şi eram fericit să fiu aşa. Din ceea ce am văzut, aş fi fericit să fiu şi un atom în acest Univers. Un atom. Aşa că, să fiu o parte umană a lui Dumnezeu‚ asta este cea mai minunată binecuvântare. Este o binecuvântare dincolo de orice ne închipuim noi că poate fi o binecuvântare. Pentru fiecare dintre noi, să fim partea umană a acestei experienţe este ceva teribil şi magnific. Fiecare dintre noi, oriunde şi oricum ar fi, ratat sau nu, este o binecuvântare pentru planetă, exact în locul în care se află.

Am trecut prin procesul reîncarnării, aşteptându-mă să ajung un bebeluş undeva. Dar mi s-a dat o lecţie despre cum evoluează identitatea şi conştienţa individuală. Am fost atât de surprins când am deschis ochii. Nu ştiu de ce, pentru că o înţelesesem, dar a fost totuşi o surpriză atât de mare să mă întorc în acest corp, înapoi în camera mea, cu cineva care mă privea, plângând în hohote. Era infirmiera mea. Ea renunţase să mai spere după o oră şi jumătate după ce mă găsise mort. Corpul meu era rigid şi inflexibil. S-a dus în cealaltă cameră. Atunci m-am trezit şi am văzut lumina afară. Am încercat să mă ridic şi să mă duc spre ea, dar am căzut din pat. Infirmiera a auzit zgomot, a venit în fugă şi m-a găsit pe podea.

Când mi-am revenit, am fost foarte surprins şi, în acelaşi timp, plin de veneraţie faţă de ceea ce mi se întâmplase în timpul experienţei mele în preajma morţii. La început, toate amintirile călătoriei mele pe care le am acum, încă nu existau. Continuam să alunec din lumea asta şi întrebam într-una: Trăiesc? Lumea asta părea mai ireală decât cealaltă. După trei zile mă simţeam din nou normal, mai clar şi totuşi diferit de felul în care mă mai simţisem vreodată în viaţă. Amintirile experienţei mele au revenit mai târziu. Nu vedeam nimic rău în nicio Fiinţă umană pe care o văzusem vreodată. Înainte, eram cu adevărat plin de prejudecăţi. Credeam că mulţi oameni erau nişte rataţi. De fapt, credeam că toţi, în afară de mine, erau nişte rataţi. Dar acum am scăpat de toate astea.

Cam după 3 luni un prieten mi-a sugerat să fac nişte analize, aşa că m-am dus să mă scaneze şi aşa mai departe. Mă simţeam cu adevărat bine şi mă temeam să nu primesc veşti proaste. Mi-l amintesc pe medicul de la clinică privind scanările dinainte şi cele după, zicând: Ei bine, nu mai este nimic aici. Am spus: "Cu adevărat este un miracol". El a răspuns: "Nu, astfel de lucruri se mai întâmplă, se numesc remisii spontane." Părea destul de neimpresionat. Dar aici era vorba de un miracol şi eu eram impresionat, chiar dacă nimeni altcineva nu era.

În timpul experienţei mele în preajma morţii am coborât în ceea ce s-ar putea numi Iad şi a fost foarte surprinzător. Nu am văzut Satana sau răul. Coborârea mea în Iad a fost o coborâre în mizeria umană, în ignoranţa şi întunericul lipsei de cunoaştere. A părut a fi o eternitate jalnică. Dar fiecare dintre milioanele de suflete din jurul meu avea o mică stea de Lumină, care îi stătea oricând la dispoziţie. Dar nimeni nu părea să-i acorde atenţie. Erau atât de prinşi în propria durere, traumă şi suferinţă. Dar, după ceea ce mi-a părut o eternitate, am început să chem Lumina aceea, asemenea unui copil care îşi strigă părinţii în ajutor.

Atunci, Lumina s-a deschis şi a format un tunel care a venit direct la mine şi m-a izolat de toată frica şi durerea. Asta este, în realitate, Iadul. Aşa că, ceea ce facem este să învăţăm să ne ţinem de mână, să ne apropiem unii de alţii. Porţile Iadului sunt acum deschise. Ne vom uni, ne vom prinde de mâini şi vom păşi împreună afară din Iad. Lumina a venit la mine şi s-a transformat într-un Înger auriu, imens. Am spus: Eşti Îngerul Morţii? Mi-a transmis că era suprasufletul meu, matricea Sinelui meu Superior, o parte foarte veche a noastră. Apoi am fost dus în Lumină.

Curând, ştiinţa noastră va cuantifica spiritul. Va fi minunat, nu-i aşa? Reuşim să facem acum dispozitive care sunt sensibile la energia subtilă, sau la energia spiritului. Fizicienii folosesc acceleratoare de particule pentru a zdrobi atomii şi a vedea din ce sunt formaţi. Au ajuns până la nivelul quarcilor şi aşa mai departe. Ei bine, într-o bună zi vor ajunge până la acel lucru mic ce ţine totul laolaltă şi îl vor numi: Dumnezeu. De abia acum începem să înţelegem că şi noi creăm, pe parcurs ce avansăm. Cum am văzut aievea, în timpul experienţei mele am ajuns pe un tărâm unde există un punct în care ne transmitem întreaga cunoaştere acumulată şi începem să creăm următorul fractal, următorul nivel. Avem puterea de a crea, pe măsură ce explorăm. Acesta este Dumnezeu, care se extinde prin noi.

De la întoarcerea mea, am trăit experienţa Luminii în mod spontan şi am învăţat cum să ajung în acel spaţiu aproape oricând în timpul meditaţiei mele. Fiecare dintre voi poate face asta. Nu este nevoie să muriţi sau să aveţi o experienţă în preajma morţii pentru a face acest lucru. Sunteţi dotaţi pentru asta, aveţi deja tot ce vă trebuie. Corpul este cea mai minunată Făptură de Lumina din câte există. Corpul este un Univers de Lumină incredibilă. Spiritul nu ne forţează să anulăm acest corp. Nu asta se întâmplă. Nu mai încercaţi să deveniţi Dumnezeu; Dumnezeu devine voi. Aici.

L-am întrebat pe Dumnezeu: "Care este cea mai bună religie de pe planetă? Care este cea corectă?" şi Dumnezeirea a spus, cu multă iubire: "Nu-mi pasă." A fost o graţie incredibilă. Când Dumnezeirea a spus nu-mi pasă, am înţeles imediat că e treaba noastră să ne pese. Este important, pentru că noi suntem Fiinţele cărora le pasă. Contează pentru noi, iar în asta rezida importanţa. Aici avem ecuaţia energiei în spiritualitate. Dumnezeului Absolut nu îi pasă dacă eşti protestant, budist sau orice altceva. Toate reprezintă faţetele unui întreg. Mi-aş dori ca toate religiile să-şi dea seama de asta şi să se lase unii pe alţii în pace. Nu e vorba de sfârşitul religiilor, ci că vorbim despre acelaşi Dumnezeu. Trăiţi şi lăsaţi-i şi pe alţii să trăiască. Fiecare are o altă viziune. Şi toate fac parte din imaginea globală; toate sunt importante.

Am trecut dincolo, în timpul experienţei mele în preajma morţii, plin de temeri legate de deşeurile toxice, rachetele nucleare, creşterea explozivă a populaţiei şi de distrugerea pădurii amazoniene. M-am întors, iubind fiecare problemă. Iubesc deşeurile nucleare. Iubesc norul uriaş în formă de ciupercă; acesta reprezintă cea mai sfântă mandala pe care am manifestat-o până acum, ca un arhetip. El, mai mult decât orice religie şi filozofie de pe Pământ, ne-a adus împreună, dintr-o dată, la un nou nivel al conştienţei. Ştiind că am putea arunca planeta în aer de 50 de ori, sau de 500 de ori, realizăm în cele din urmă, poate, că ne aflăm cu toţii aici, împreună.

Pentru o perioadă de timp, a fost nevoie să se adune mai multe bombe. Atunci am început să spunem: nu mai vrem aşa ceva. Acum ne aflăm, de fapt, într-o lume mai sigură decât a fost ea vreodată, şi va deveni şi mai sigură. Aşa că m-am întors din experienţa mea în preajma morţii iubind deşeurile toxice, pentru că ne fac să ne apropiem unii de alţii. Aceste lucruri sunt atât de mari. După cum ar spune Peter Russel, aceste probleme sunt acum de dimensiunea sufletului. Avem soluţii de dimensiunea sufletului? DA!

Tăierea pădurii amazoniene va încetini şi, în cincizeci de ani de acum încolo, vor fi mai mulţi copaci pe planetă decât au fost demult. Dacă vă ocupaţi de ecologie, faceţi-o în continuare; sunteţi acea parte din sistem care devine conştientă. Faceţi-o cu toată puterea, dar nu fiţi deprimaţi. E o parte din ceva mult mai mare.

Pământul se află în plin proces de îmblânzire. Nu va mai fi niciodată un loc atât de sălbatic cum era altădată. Vor rămâne locuri sălbatice măreţe, rezervaţii în care natura să prospere. Grădinăritul şi rezervaţiile vor constitui preocupările viitorului. Creşterea populaţiei a ajuns foarte aproape de optimul energetic care să determine o schimbare a conştienţei. Aceasta schimbare în conştienţă va conduce la schimbări în domeniul politicii, banilor şi energiei.

După ce am murit o dată, trecând prin experienţa în preajma morţii şi întorcându-mă, respect cu adevărat viaţa şi moartea. În experienţele noastre cu ADN-ul s-ar putea să fi deschis poarta unui mare secret. În curând, vom putea trăi în acest corp cât de mult vrem.

După ce veţi fi trăit în jur de 150 de ani, veţi simţi intuitiv că vreţi să schimbaţi canalul. Să trăieşti o veşnicie într-un singur trup nu este la fel de creativ ca şi reîncarnarea, ca şi transferul energiei în acest vortex fantastic de energie în care ne aflăm. Vom vedea cu adevărat înţelepciunea vieţii şi morţii şi ne vom bucura de ea. După cum stau lucrurile, suntem vii dintotdeauna.

Acest corp în care vă aflaţi a fost viu dintotdeauna. El vine dintr-un şuvoi de Viaţă care îşi are originea în Marea Explozie (Big Bang) şi chiar dincolo de ea.

Acest corp dă viaţă vieţii următoare, atât ca energie densă, cât şi subtilă.

Acest corp este viu deja de o veşnicie."

Mellen-Thomas Benedict povesteşte (in cartea sa Journey Through the Light and Back):

Sursa: Daniel Roxin

Suntem! (video)

Protectia Aurica

Metode eficiente de protectie aurica

· Cand sunteti nevoit sa va confruntati cu oameni impuri, care au o orientare morala indoielnica, va simtiti obosit, stresat, nervos, tensionat?
· Constatati adeseori ca, dupa ce ati fost fixat cu privirea de o persoana cu ochi patrunzatori, vi se face rau?
· Intrand intr-o anumita casa ati trait brusc senzatii de apasare si disconfort, simtind poate ca acel loc v-ar respinge?
· Sunteti cuprins adesea de o teama nedefinita, paralizanta, inexplicabila, in timpul intalnirilor cu anumiti oameni?
· Va simtiti inca foarte receptiv ori fragil interior in timpul confruntarilor existentiale pe care le aveti cu ceilalti?

Daca raspunsul la aceste intrebari este afirmativ, atunci cu siguranta ca starea dumneavoastra psihica si mentala nu este tocmai armonioasa, si ca aveti nevoie sa stiti ce inseamna si cum se realizeaza PROTECTIA AURICA.

Aura omului sanatos este mare, de forma ovala, compacta, si inconjurata de o "plasa de protectie" de natura biomagnetica. Cand aceasta "plasa de protectie" este intacta, persoana respectiva se afla intr-o stare permanenta de armonie. Din pacate, in prezent, tot mai multi oameni au aura "ciuruita", distorsionata, afectata. Cum si in ce mod s-a ajuns la aceasta stare de uzura?

"Dusmanul de moarte" al aurei este nervozitatea si oricine intuieste aceasta daca ia in considerare, de pilda, faptul ca la persoanele rautacioase si iritabile apar cu timpul grave dezechilibre. Starea de nemultumire si impulsivitate sporita, ca de altfel toate celelalte stari negative pe care le manifestam deseori (frica, ura, gelozia, revolta), afecteaza aura dinspre interior, producand "gauri" prin care pot intra in orice moment energiile sau gandurile negative generate de alte fiinte umane inconstiente sau de fiinte dezgustatoare din planurile inferioare ale lumilor subtile paralele.

Spatiul eteric este intesat de tot felul de paraziti energetici si de fiinte cenusii care ne pot face rau in mod voit. Elementalii - asa sunt denumite aceste entitati - prefera sa paraziteze pe corpuri straine si pot ajunge chiar sa puna stapanire pe sufletul unui om care si-a mentinut prin gandurile si actiunile sale legatura permanenta cu lumile inferioare, sfarsind prin a fi posedat de acestia.

Entitatea negativa care incepe sa domine mintea si sufletul unei persoane din planul fizic cauta mai ales sufletul unui betiv, al unui dezmatat, sadic, ucigas, hot, avar sau rauvoitor, pentru ca acestia nu detin controlul propriei lor persoane, fiind dominati de pasiunile lor animalice. Elementalii se bucura insa si de suferinta si necazul omului, hranindu-se cu emanatiile rezultate din indignarea, durerea sau teama acestuia. Orice dezintegrare ii face sa jubileze. Vaporii alcoolului, duhoarea fumatului, mirosul de sange, ca de altfel toate tensiunile psihice ale omului sunt pentru ei un adevarat ospat!

Oamenii lanseaza, prin gandurile lor negative, sageti otravitoare

Iata de ce, in cunostinta de cauza, invataturile milenare yoga avertizeaza asupra pericolului intretinerii gandurilor meschine, inferioare, care "intoxica" spatiul si constituie focare de epidemii psihice si mentale, dar si al egoismului, care adauga zi de zi otrava ucigatoare la aura bolnava a planetei noastre.

Pentru fiecare gand emis avem o responsabilitate uriasa, deoarece un gand negativ generat de o fiinta poate fi captat mental de altcineva care va reactiona iresponsabil, devenind astfel o victima la a carei suferinta am contribuit si noi. Sustinem, fara riscul de a gresi, ca numarul crimelor invizibile este infinit mai mare decat numarul asasinatelor sangeroase din lumea fizica. Din ignoranta, ura sau frica, oamenii lanseaza, prin gandurile lor, sageti otravitoare a caror putere este uneori deosebit de mare. Noi putem interfera cu acestea si riscam sa ne lasam influentati de ele, ori de cate ori, prin starea noastra dizarmonioasa, favorizam in propria noastra aura aparitia fisurilor de care am amintit.

In plus, otrava urii si a nervozitatii, a suferintei si a tristetii, a pasiunilor inferioare "se depune" pe obiectele din jur, pe zidurile cladirilor, pe lucrurile personale. Toti cei care, ulterior, vin in legatura cu aceste obiecte, vor fi influentati mai mult sau mai putin, in functie de calitatea si de starea aurei lor.

Cu siguranta ca toate aceste revelatii cu privire la campul energetic, care exista nu numai in jurul corpului nostru fizic, ci insoteste orice manifestare din Univers, dovedeste - daca mai este necesar sa o spunem - ca trebuie sa stim cum ne putem proteja. Este asadar evident ca avem nevoie de o protectie aurica, ce ne va ajuta sa evitam interferenta cu aceste vibratii impregnate in locurile pe unde trecem.

Cum sa contracarezi energiile psihice malefice emise de altcineva asupra ta

1. Pentru a reusi sa contracarezi un conflict este necesar sa raspunzi cu IUBIRE sau cu UMOR (care arata o stare de detasare). Procedand astfel, nu vei mai interfera cu vibratia energetica negativa a agresorului, ba chiar vei reusi sa-l faci sa constientizeze starea sa penibila, determinandu-l sa si-o modifice radical. Multi dintre noi am intalnit persoane despre care spunem: "Cu el (ea) nu te poti certa". Aceasta arata ca acel om are o structura psihica echilibrata si armonioasa, care il apara de conflicte si de agresivitatea celorlalti.

2. A doua modalitate necesita o forta interioara si mentala mult mai mare. Daca simtiti ca cineva va absoarbe energia, deliberat sau nu ori focalizand ganduri negative sau energii psihice malefice asupra voastra, invocati Lumina Alba Stralucitoare si trimiteti-o asupra persoanei in cauza. Vizualizati cum aura sa se umple de Lumina Alba si mentalizati ca aceasta reuseste sa anihileze energia negativa manifestata asupra voastra.Marea Invocare

Alegeti-va una dintre aceste tehnici si aplicati-o perseverent, studiindu-i efectele. Manifestati continuu o stare pozitiva si o gandire corecta

Integritatea aurei si starea noastra de bine pot fi aparate in primul rand cu ajutorul energiei psihice binefacatoare. Educarea, formarea psihoenergiei protectoare vor constitui o adevarata profilaxie a omenirii. Pentru inceput este necesar sa se emita insistent ganduri curate, benefice, asigurand patrunderea lor in substanta nervoasa prin repetare continua. Se va elimina astfel, treptat, orice tip de rezonanta cu energiile inferioare.

Gandul la Frumos indica totdeauna drumul catre Adevar si este cel mai important remediu pentru multe suferinte. In loc sa ne tanguim, sa ne indignam sau sa-i judecam pe altii, este mult mai bine sa ne canalizam gandurile catre Frumos, Adevar, Dreptate, Cinste, Prietenie, Iubire etc. Acest gen de ganduri constituie cea mai trainica si mai sigura punte catre Fortele Binelui din Univers.

Cel care trimite in spatiu bucurie o primeste inapoi indoit, cel care trimite amaraciune are, drept raspuns, amaraciune. Exemplu de sugestie pentru gandire corecta: Mentalul meu este purificat, puternic si clar. Gandurile mele benefice exprima intotdeauna bunatate, fericire, pace, iubire si frumusete.

Fiti atenti la perceptiile de moment

Al doilea lucru pe care trebuie sa-l realizati este ca, atunci cand sesizati ca prezenta cuiva nu va face bine, simtindu-va "infestati" sau vampirizati de acesta, sa va departati la o distanta suficienta pentru a nu mai sesiza aceasta interferenta. Daca acelasi lucru il percepeti referitor la o incapere si daca imprejurarea va permite, mai bine parasiti-o imediat, fara regrete.

Autosugestia cu idei-forta

O metoda foarte utila pentru a realiza protectia subtila o reprezinta autosugestia cu anumite idei-forta ce ne pun in rezonanta cu fortele subtile benefice si armonioase ale Universului. Afirmatiile urmatoare vor fi repetate de un numar suficient de ori, pentru a ne impregna in mod adecvat subconstientul cu ele. La incheierea fiecarei serii de repetari, ne vom vizualiza ca si cum ne-am privi pe noi insine din afara cat mai detasati, primind starile respective impreuna cu vibratiile luminoase benefice dorite. Procedand astfel, vom constata ca succesele in directia scontata nu vor intarzia sa apara. Afirmatiile sunt urmatoarele:

Pura Lumina Alba profund binefacatoare si atotputernica a Constiintei divine ma protejeaza inundandu-mi fiinta si aparandu-ma de tot ceea ce este impur. Prin prezenta Ei datatoare de fericire in propria mea fiinta, orice rau este neutralizat, deoarece eu am devenit invulnerabil si invincibil, gratie ajutorului Ei Divin.
Vizualizarea unui glob de lumina

Simultan sau separat de aceasta modalitate expusa anterior, putem apela la actiunea unui camp protector de energie divina. Vizualizati un glob de lumina alb stralucitoare in centrul pieptului vostru. Mentalizati ca aceasta lumina incepe sa se roteasca, marindu-se. Ea se dilata pana cand va umple corpul si se revarsa in exteriorul acestuia. Pe masura ce lumina expansioneaza, tot intunericul se retrage din fata ei. Mariti sfera de lumina pana cand ea va avea cam 50 cm grosime in jurul corpului vostru. Fiind cat se poate de focalizati, fixati aceasta imagine cat de mult timp puteti.

Reluati aceasta vizualizare de cat mai multe ori in timpul zilei.
Recomandari impotriva radiatiilor

Telefoanele mobile, monitoarele calculatoarelor, ecranele televizoarelor sunt aparate care prin radiatiile emanate, pot perturba armonia energiilor indeosebi in zona capului. Pentru a evita eventualele dureri care pot aparea in aceasta zona, recomandam o vizualizare cu lumina alba - ca in metoda descrisa anterior - cu deosebirea ca globul de lumina alba sa fie mentalizat la nivelul capului, avand drept punct de plecare si de expansiune zona centrala a fruntii - Ajna Chakra.

Protectia prin pietre pretioase

Exista, de asemenea, si alte metode de purificare, protectie si exorcizare prin intermediul pietrelor pretioase sau semipretioase, si al plantelor. Aceste metode prezinta un inedit aparte, pentru ca ele erau cunoscute si intrebuintate de catre civilizatiile stravechi. Nu este nimic magic in aplicarea lor, doar ca aceste metode se bazeaza clar pe fenomenul de rezonanta stabilit intre aceste pietre sau plante si diferite focare cosmice de putere si energie.

Recomandam deci purtarea urmatoarelor pietre pretioase sau cristale (dupa ce, in prealabil, au fost purificate timp de 7 zile in sare grunjoasa): onix, cuart, turmalina, agata, crizocol, cristal de stanca, jasp rosu, labradorit, rodonit, sodalit si malahit (care asigura protectia in timpul sarcinii pentru femeile gravide). Este foarte important ca piatra sa vina in contact direct cu pielea, fie pe deget - daca este montata pe un inel - fie pe piept - daca este vorba despre un pandantiv.

Ingerarea de plante medicinale

In ceea ce priveste plantele, indicam un tratament care este necesar sa se realizeze o perioada de minimum trei luni, dupa metoda care a fost descrisa de noi in numerele anterioare ale revistei (plante maruntite fin si tinute sub limba 15 minute, de 3-4 ori pe zi, inghitite apoi cu putina apa minerala). Acestea sunt: busuioc, scoarta de stejar, salvie, iarba sarpelui si iarba Sfantului Ion.

Pozitia corpului care ne ajuta sa ne aparam de vampirizarea energetica

Persoanele in varsta, bolnave sau cu tulburari psihice pot sa-i vampirizeze energetic pe cei sanatosi, exact asa cum un burete absoarbe apa. Pentru a evita acest pericol este necesar ca cei sanatosi sa nu fie receptivi si, mai mult decat atat, sa se concentreze mental asupra propriei aure, inchizand circuitele bioenergetice. Iata si o atitudine corporala care ii poate ajuta: stand cu bratele incrucisate si picior peste picior.

Dincolo de moarte...

"Fenomenul mortii 1-a preocupat pe om de la aparitia sa pe pamant. Nici un eveniment nu 1-a pus mai adanc pe ganduri ca starea de nemiscare si raceala din momentul mortii trapului omenesc. Salbaticul cel mai primitiv are notiunea mortii, are sentimentul ca s-a petrecut ceva extraordinar cu semenul sau, caci nu mai simte si nu se mai misca. Acest sentiment s-a intarit prin observarea ca toate fiintele mor dupa o vreme intr-adevar, tot ce exista, materii si fiinte, trebuie sa-si schimbe starea. Toate mor, dupa intelesul nostru omenesc, toate trec prin diferite faze, din punct de vedere spiritual.

Saracul si bogatul, ignorantul si savantul, cu totii trebuie sa trecem prin poarta mortii, care ne duce la viata spirituala.

Toti suntem supusi durerii de a vedea pe cineva iubit, plecand de langa noi in lumea invizibila ochilor nostri fizici. Acest eveniment, extrem de natural, instituit cu desavarsita intelepciune de Cel Atotputernic, a produs asupra omului pe parcursul a mii si mii de secole atata frica, atatea griji si superstitii, incat toata existenta lui a stat sub teroarea zilei fatale, ca va muri, se va prapadi pentru totdeauna.



Nici azi, cand omul a ajuns sa scruteze multe din secretele naturii, omenirea nu este lamurita ce este dincolo de mormant.
Altadata, marii initiati cunosteau cauza si scopul acestui fenomen. Restul omenirii era nestiutoare si prea inapoiata ca sa inteleaga tainele si actele intime ce au loc cu prilejul trecerii din lumea materiei grosolane, in cea a materiei eterice.

Azi insa, largindu-se gradul de intelegere al omului, e posibil sa se reveleze unui numar mai mare de oameni seria de fenomene ce au loc in timpul desprinderii entitatii spirituale din haina sa terestra in infinita Sa intelepciune, Tatal iubitor aprinde in anumite locuri candele, inalte cercuri de revelatie, si prin alesii Sai spatiali formeaza instrumente - mediumi, prin intermediul carora entitatile spirituale reveleaza oamenilor intregul proces al mortii, modul cum se face trecerea din starea fizica in cea spirituala. Prin aceste cercuri de revelatie sau de initiere, omul primeste cunostinte direct din Cer, prin intermediul mediumului.

Exista cativa oameni, risipiti prin multimea omenirii, cu darul minunat de a vedea si auzi fenomene si lucruri pe care majoritatea nu le vede si nici nu le aude. Acestia vad entitatile spirituale si aud vorbirea lor exprimata prin ganduri ce par a fi vorbire omeneasca. Un asemenea om e un fericit apamantului, pentru ca are cunostinta de entitatile spirituale care isi duc traiul in sferele ceresti.

Pentru un asemenea om, moartea nu mai prezinta un aspect ingrozitor, el vazand toate etapele mortii, actul mortii in toata desfasurarea ei, intelege ca moartea nu este decat un fapt ce inlesneste omului ascensiunea pe scara evolutiei vesnice.
Este o necesitate imperioasa ca omul sa stie ce este moartea, sa se convinga de rostul acestui mare act din existenta sa, pentru a scapa de povara gandului „Am sa mor!"

Cunoscand Adevarul, el nu va mai fi coplesit de durere, batut de vantul gandurilor negre, ca si-a pierdut pentru veci iubita sa sotie, scumpa sa mama ori adoratul sau copilas.

De ce aceasta jale, de ce aceasta neliniste? Daca omul ar cunoaste Adevarul, n-ar mai fi atatea zbuciumari sufletesti, atatea tragedii, sinucideri si tulburari mentale, cu ocazia plecarii celor apropiati. Aceasta trecere de la o stare la alta este un fenomen comun intregii creatii. Apa este lichida, ea poate trece in anumite conditii in stare solida, gazoasa sau radianta. Dar in orice stare s-ar afla, ea tot apa ramane. Mineralul dilatat prin caldura, contactat prin frig, crapa, se sfarama in bucatele, in tarana. La randul sau, praful poate fi dizolvat de apa ploilor, prefacut in solutie si absorbit astfel in corpul plantelor, unde se preface in materia constitutiva a plantei. Cei nestiutori, privind o planta, nici nu banuiesc ca in interiorul ei exista acelasi mineral, acelasi lut, piatra de var sau nisipul pe care calca piciorul lor.

Plantele mor, animalele mor si ele, adica sunt parasite de sufletul lor, de acel ceva care le da viata. Planetele si stelele, la o vreme se destrama, se pulverizeaza si apoi se risipesc in spatiu, pulberea lor fluidizandu-se mai tarziu si reintorcandu-se la izvorul de unde au purces candva, cu miliarde de veacuri in urma.

In lumina acestui adevar, viata omului dobandeste un alt inteles, iar moartea, din oribila, respingatoare, devine un eveniment firesc, chiar fericit, pentru motivul ca omul scapa din intunericul vietii pamantesti, pentru a trece intr-o lume de lumina, unde viata este mai usoara, scapa de noianul suferintelor si grijilor necurmate, pentru a trece intr-o lume linistita si plina de fericire - daca s-a silit sa pazeasca legile divine.

Este o necesitate absoluta ca omul sa cunoasca ce se va petrece cu el in momentul mortii, pentru ca acest prag ce desparte doua existente - cea terestra si cea spatiala sa fie trecut cu toata increderea, deoarece numai astfel ne redobandim repede constiinta in lumea cealalta.

Daca, la ora fatala, omul vine cu idei false din lumea terestra, ramane sub domeniul fricii si al nestiintei, iar trecerea se va face greu, cu o agonie prelungita; in plus, ajuns acolo, multa vreme spiritul nu e
lamurit unde se afla, ce s-a intamplat cu el, se zbate in nestiinta, si tarziu, uneori foarte tarziu, afla ca nu mai este in lumea fizica, ci intr-o lume formata dintr-o materie diferita si in conditii cu totul deosebite de cele pamantesti.

Acest act general si natural a generat nenumarate presupuneri si diferitele credinte. Astfel, cei care pretind ca ar cunoaste mecanismele lumii fizice, nu vad in viata plantelor, animalelor si a omului decat fenomene fizice, chimice si biologice, considerand ca viata omului este traita acum pe pamant, si nu este altceva decat rezultatul functiilor aparatelor si sistemelor din organismul sau. Asadar, „Bucura-te, omule, cat traiesti, caci dupa moarte nu mai esti decat un starv nesimtitor, pe care viermii il vor roade si faramita. Totul s-a ispravit cu tine, cand ai iesit din cadrul vietii". O alta categorie de oameni cred ca mai exista poate ceva dincolo de moartea trupului.

Ei vorbesc despre o viata din lumea cealalta, desi nu stiu ce este, cum este, unde este acea lume si cum isi duce omul acea viata? Acesti oameni - suflete bune, miloase, cumpatate in fapte si in cuvinte cred in afirmatiile reprezentantilor bisericii de care apartin, si anume ca exista o alta viata, pentru care omul trebuie sa se sileasca sa o dobandeasca.

Dar slujitorii bisericii nu pot da nici o lamurire despre aceasta viata spirituala, deoarece, ei insisi au pierdut orice contact cu Cerul, ramanand doar cu zidurile bisericilor care au devenit simple constructii; pentru ca o biserica intreaga poate deveni 0 casa obisnuita cand cei care intra in ea respira doar in marginirea lutului lor terestru, pe cand un copac devine templu sfant cand este imbratisat de doua maini a caror suflet este un canal al Divinitatii. Asadar, reprezentantii bisericilor nu sunt in stare sa explice sau sa descrie absolut nimic din fenomenele sau fiintele sferelor ceresti, ei doar impunand o simpla afirmatie care te lasa rece si nu te scoate din cercul indoielii.

Bietii oameni ar dori sa se conformeze unei vieti exemplare, dar nu se pot scutura de apasatoarea si zdrobitoarea indoiala: „Asa o fi? Mai exista pe undeva un loc unde spiritul omului isi mai continua existenta?" in fine, exista oameni, foarte putini la numar, care cunoscand ceva din ceea ce se afla dincolo
de valul ce desparte lumea vizibila de cea invizibila, se silesc sa-si duca existenta terestra in deplina cunostinta de urmarile ei, pentru a putea, dupa moartea trupului lor, sa se bucure de o viata spirituala cat mai fericita.

Din cele expuse, se vede ca exista cel putin trei categorii principale de oameni care au vederi deosebite asupra vietii. Unii nu cred in existenta vietii dincolo de moarte. Altii inclina a crede, si ca atare se silesc sa dobandeasca fericirea cereasca, dar nu stiu cum o fi si unde o fi. in fine, a treia categorie cunoaste o parte din Adevar si se sileste sa duca o viata corecta, stiind ca ceea ce seamana, in viata terestra, va culege in vietile viitoare.

Curios este faptul ca in vremurile indepartate, omenirea era mai simpla, necunoscatoare a fenomenelor din natura, dar era mai increzatoare in existenta unei vieti dupa moartea fizica. Azi, cand mintea omului este mai clara si cand suma cunostintelor terestre duce la concluzia existentei unei Divinitati si a unui plan de evolutie, nu se mai crede in nemurirea spiritului, intr-o viata dincolo de hotarul mortii.

Curiozitatea creste cand vedem ca statele civilizate care domina pamantul prin puterea lor militara, prin prosperitate economica si descoperiri stiintifice, sunt atat de inapoiate in cunoasterea legilor spirituale si sufletesti, iar popoare sarace si inapoiate cunosc unele legi si fenomene din domeniul invizibilului, si anume legea evolutiei vesnice si rolul vietilor nenumarate, pe care omul trebuie sa le parcurga pe Pamant si pe alte planete, ca sa urce pe scara cunoasterii si a moralitatii. Raspunsul il gasim in faptul ca noi, europenii, suntem o rasa de oameni noi, care avem, e drept, toata vigoarea tineretii, dar si o superficialitate in cugetare, pe cand popoarele Orientului indienii, chinezii, tibetanii etc, sunt popoare batrane, al caror trecut se pierde in negura vremurilor, ei numarand in istoria lor dinastii, legislatori si invatati de acum 30.000 de ani.

Occidentalii, cu viata lor intensa, cu goana dupa realizari pamantesti, cu framantari pentru castiguri materiale, acorda prea putina atentie preocuparilor sufletesti. Popoarele Orientului pe langa satisfacerea vietii trupesti, acorda o atentie deosebita necesitatilor sufletesti si spirituale; din aceasta cauza, puterile ior sufletesti sunt mai mari. Astfel se explica numarul mare al celor care se bucura de facultati spirituale in randul acestor popoare, pe cand in tarile occidentale persoanele clarvazatoare sunt foarte rare. S-ar fi cuvenit ca aceste taine sa fie cunoscute de preotimea tuturor religiilor si sa fie comunicate omului, dar cei care le cunosc - rabinii o tin ascunsa.

Preotimea crestina care a cunoscut si propovaduit timp de doua sute de ani dupa plecarea Domnului din preajma Pamantului,nemurirea spiritului si reintruparea acestuia a pierdut orice cunoastere referitoare la lumea invizibila, iar azi, nestiutoare, se margineste sa propovaduiasca doar dogma referitoare la conduita vietii fizice. Ea numai este in masura sa explice viata omului dupa moarte, marginindu-se doar la simple afirmatii despre o viata plina de chinuri in iad, pentru cei care s-au facut culpabili in lumea pamanteana, si de o viata fericita in rai, pentru cei care s-au conformat preceptelor propovaduite de Sfanta Scriptura, interpretata de fiecare biserica dupa bunul sau plac, prin judecati infirme si marginite. Unde este iadul si raiul, sub ce forma si cat timp isi petrece omul existenta in aceste locuri nu stie nici ea.

Biserica era initial in posesia Adevarului, dar azi nu mai este in masura sa ne descrie originea vietii, rolul vietii si legile care ii domina evolutia, in eternitate. In timpurile indepartate initiatii transmiteau oral discipolilor aceste cunostinte, iar in prezent, se astern pe hartie, formand diferite tratate. Obtinute de la autori diferiti, in tari si timpuri diferite, prin compararea lor s-au ales partile comune si constant transmise, constituindu-se Doctrina revelata. Diexpunerea ei, omenirea afla azi despre rostul spiritului si sufletului in lumea fizica si metafizica, despre creatia Tatalui si despre natura si atributele Fiintei supreme. In general, aceste comunicari nu sunt crezute de ignoranti, cei care se pretind savanti le neaga cu incapatanare, fara ca macar sa le studieze, desi Tatal ceresc a dat fiecarui om judecata, prin care sa cerceteze lucrurile si faptele, sa le cantareasca si sa extraga din ele Adevarul.

Este la mintea celui mai simplu om ca daca explicatiile referitoare la modul in care moare omul, cum se reintrupeaza si traiul sau in spatiu, ca entitate spirituala, se potrivesc la douazeci, o suta, o mie de comunicari facute in timpuri diferite si unor persoane clarvazatoare, straine intre ele si aflate in tari indepartate unele de altele, este nepermis, ca sa nu zic stupid, sa nu le dai crezare.

Logica, bunul-simt cere sa citesti, sa cercetezi si sa cauti sa te convingi prin propriile tale simturi.
In felul acesta, oricine are ocazia sa descopere comunicarile entitatilor spirituale luminoase, coborate printre noi, pamantenii.

Prin aceste comunicari ele ne descriu existenta lor in imensitatea spatiilor, senzatiile traite cu ocazia trecerii pragului mortii; oferindu-ne totodata sublime sfaturi prin care sa ducem o viata cuminte, fratesca, pentru a ne bucura de fericirea vietii spatiale. Cunoscandu-se aceste taine, omenirea va vedea in actul mortii o simpla trecere de la o forma de viata la alta, asemanatoare oarecum iesirii dintr-o casa in curte, dintr-o inchisoare la libertate. Fenomenul se petrece ca si cum unul si acelasi om si-ar dezbraca un pardesiu si l-ar agata in cui.

Oare, prin acest act, isi pierde omul personalitatea? Desigur ca el ramane absolut acelasi, cu aceeasi judecata, cu aceleasi simtaminte, calitati si defecte; cu altei cuvinte, cu acelasi bagaj intelectual si moral, cu afecte si pasiuni pe care le-a avut pana atunci. Moartea fizica nu schimba cu nimic ceea ce a vazut, citit, auzit si experimentat omul in diferitele sale vieti terestre. Dupa moartea fizica, la desteptarea sa in lumea spatiala, el nu este nici mai presus nici mai prejos de gradul sau evolutiv.

Se poate intampla ca intr-o viata terestra o entitate spirituala sa fie un profesor universitar, un ministru sau orice alta personalitate, si cu toate acestea, duhul sau are un grad evolutiv inferior. Dar e posibil ca un biet cioban, un biet taran, nestiutor, dar admirabil ca moralitate, dupa destrupare sa fie o mare lumina spirituala, ocupand in viata cereasca un inalt grad spiritual. Prin urmare valoarea unei entitati spirituale nu se masoara dupa rangul sau social pamantesc, dupa cunostintele sale lumesti, ci dupa vechimea scanteii sale divine, dupa gradul sau de evolutie morala si intelectuala. Desi omenirea este inca departe de cunoasterea inaltelor taine ale naturii, totusi citirea si auzirea lor o pune pe ganduri, si intr-o oarecare masura isi va schimba conduita, pentru ca ideile lucreaza asupra ei asemenea unor forte, indemnand-o sa nu mai genereze cauze ale caror efecte se vor intoarce impotriva ei.

Cunoscand cate putin din aceste taine, linia vietii umane va fi mai ferma, mai demna, si moartea nu va mai starni groaza incercata de toti cei care nu cunosc Adevarul.

O, Doamne, cat as dori ca fratii mei sa ajunga cu totii la cunoasterea acestor adevaruri, oranduitede Tine in lume! Pentru ca cine se osteneste sa studieze aceasta stiinta, nu va mai gresi!

Cunostintele cu privire la univers si viata constituie o stiinta, pentru ca fenomenele se produc vesnic dupa aceleasi legi, norme fixe, dupa care se desfasoara viata. Or o suma de legi ce privesc aceleasi fenomene, produse totdeauna in aceleasi conditii, formeaza o stiinta. Dar aceasta stiinta te poarta catre Autorul tuturor fortelor si legilor stabilite, la Fiinta suprema, Tatal creator.

Raportul dintre om si Creatorul lumilor vazute si nevazute se numeste religie. Cunoasterea acestei stiinte nu te va mai lasa sa cazi in greseala atator banuieli si superstitii, ce bantuie omenirea.

Cand va ajunge sa se convinga ca moartea e un act absolut natural, ca orice necesitate fiziologica fiind o trecere necesara dintr-o forma de trai intr-alta - omul nu va mai cadea in greseala de a boci zile si ani plecarea in lumea invizibila a celor dragi.

El va sti ca durerea sa produce vibratii, a caror unde eterice strabat spatiile din jurul pamantului. Aceste unde, avand o anumita forta, o anumita lungime de unda, merg si se adreseaza direct celui plecat din lumea fizica, producand asupra lui o impresie penibila.

Sarmanul spirit, nici nu si-a revenit bine din zapaceala trecerii pe poarta mortii si este coplesit de tristetea, de vibratiile simtamintelor de durere, jale si deznadejde ale celor ramasi in lumea fizica.

Aceasta durere il zguduie atat de mult, il tulbura atat de puternic,incat multa vreme nu-si poate lamuri noua stare, si foarte tarziu ia cunostinta pe deplin de mediul unde se afla.

Suferintele iubitilor sai lasati jos, in planul pamantesc, il intristeaza atat de mult, incat in loc sa-1 ajute la deslusirea noii situatii, la avansarea lui, acestia il trag in jos, langa ei, aproape de pamant, si nu-i dau posibilitatea sufleteasca sa se desparta de ei, pentru a se inalta in sfera cereasca, in zona spatiala, cuvenita gradului sau evolutiv.
Astfel, ii fac un rau, din necunoasterea legilor vietii si ale mortii, si din egoismul lor ca nu-1 mai au fizic printre ei.

Orice efort este insuficient pentru a convinge, pentru a indemna pe toata lumea sa se lase de doliu, de haina neagra, de crepul de jale - semnul deznadejdii, al regretului plecarii in lumea luminii, al celui drag.

Nu mai este nevoie de aceste demonstratii arhaice, de pe vremea cand omenirea abia se orienta in viata, ca si bietul copilas in primii sai ani de existenta. A trecut vremea cand in mormant se puneau bani pentru ca defunctul sa aiba cu ce plati transportul si taxele pe la diferitele vami ceresti, sau era ingropat cu armele sale. Au fost timpuri de grozava ignoranta, cand se ingropa sau se ardea sotia, sclavul si calul celui plecat in lumea sferelor ceresti.

Daca ii iubiti cu adevarat pe cei plecati de langa voi, nu-i mai plangeti, caci aceste lacrimi ii ard fluidic, cum arde jaratecul trupul vostru.

Este mai bine, mai demn, mai spiritual, sa va inaltati gandul cu iubire, cu respect, rugandu-va zilnic pentru luminarea si avansarea pe cararea vietii lor vesnice.

Alaturi de aceste rugaciuni este de mare folos - pentru cel ce se roaga si pentru cel pentru care se roaga - ca vorba sau gandul sa fie tradus in fapta.

Tot ce exista in natura, de la electron Ia univers, e legat unul de altul, formand un bloc condus pe calea destinului spre mai bine, mai frumos, spre perfect. Tatal doreste ca omul, desi absolut liber in gandurile, vorbele si mai ales pe faptele sale, sa lucreze la marea opera de solidaritate, la ajutorarea celui slab, la mangaierea celui intristat, la adapostirea, imbracarea si hranirea celui in mizerie. in aceasta idee, avand in vedere legea solidaritatii, ajutati, in numele celui plecat, dupa posibilitatea voastra, pe orice nenorocit iesit in cale, indiferent de neam sau religie. Prin aceasta ajutati un gresit al vietii, din alte intrupari, iar pe de alta parte ajutati pe iubitul vostru din spatiu, care in virtutea legii corespondentei va primi unde fluidice superioare si situatia lui se va imbunatati. Ilustrez aceasta recomandare cu un exemplu. intr-una din zilele lui decembrie 1936, ghidul cercului nostru de revelatie - Sfantul Mina, ne recomanda sa ne rugam pentru sufletul unui oarecare Vasile. „Rugati-va pentru el, sarmanul, caci, nascut orb in lumea voastra, a trait pana catre batranete in intunericul vietii fizice. Dar la o vreme, disperat de soarta lui, sarmanul si-a curmat viata, crezand ca termina cu nenorocirea. Vai lui! A scapat de intunericul lumii voastre, dar venind aici a dat peste o bezna si mai profunda. O fapta necugetata, prin care acum e si mai nenorocit."

Noi, asistentii, ne-am propus sa ne rugam pentru sufletul sau, sa aprindem cate o lumanare la biserica si sa facem cate o mica pomana in numele lui. A trecut o vreme si intr-o seara, la o sedinta, ne pomenim ca ghidul ne anunta prezenta lui Vasile, care in cuvinte foarte induiosatoare, ne multumeste si ne aduce la cunostinta ca a inceput sa se risipeasca bezna din jurul sau si ca intrezareste lumina materiilor spatiale. Nu exista entitate spirituala, care, dupa ce a parasit lumea fizica, sa nu coboare la suprafata pamantului, pentru a-i vizita pe cei lasati jos, pentru a-i sugestiona cu indemnuri de curaj sau a-i ajuta, dandu-le fluide de intarire fizica, de sanatate, ori chiar sa-i ajute efectiv in activitatea lor intelectuala sau fizica. Evident, duhurile neavand trap nu pot ajuta in aceasta directie decat pe cale flllidica materie pe care o concentreaza cu puterea vointei si a gandului lor pana aproape de a deveni o forta fizica. Ele vin mereu langa noi, ne imbratiseaza, ne saruta, isi sprijina capul pe pieptul nostru, dar avand vehicole formate din materii subtile celei fizice, raman imperceptibile organelor noastre senzoriale. Se intristeaza cand ne vad si ne fac cunoscuta prezenta lor prin mici semne: trosnituri de obiecte, ciocanituri in oglinda sau geam, spargerea de la sine a unui pahar, ori printr-o strafulgerare, daca odaia este intunecata.

Va veni vremea, peste mii si mii de ani, cand omenirea avansand mereu pe cararea nevazuta a progresului spiritual, va ajunge sa-i vada si sa-i auda pe cei din lumea spatiala. Prin concentrare mentala, oamenii trupesti vor lua legatura cu lumea spirituala, asa cum vorbim si ne intelegem azi noi, oamenii, intre noi. Atunci, cei mai multi vor crede in existenta spiritului vesnic nemuritor, atunci vor intelege tainele nasterii, ale vietii si ale mortii, si motivul pentru care Tatal ceresc populeaza din vesnicie spatiile infinite cu miliarde de corpuri ceresti. Dar pana atunci, doar acei oameni au darul de a auzi si vedea lumea spirituala cu locuitorii sai, a-1 caror spirit a revenit de foarte multe ori la viata trupeasca, trezind prin suferinta la o constiinta superioara scanteia divina din ei miezul spiritului lor, care a dobandit un grad inalt pe scara evolutiei. Chemand mental pe cei iubiti, acesti clarvazatori se pot intretine cu ei, primind raspuns la intrebari, in limita permisa de superiorii entitatilor spirituale cu care comunica.Orice comunicare fara invoire prealabila este pedepsita. Voi da un exemplu.

Traia in Bucuresti un cetatean care ducea o viata cuminte si retrasa, din modestul sau venit. Potrivit trecutului sau spiritual, Domnul 1-a invrednicit cu darul auzului spiritual. Pe vremea cand era elev la scoala comerciala din Bucuresti, avea im coleg cu care se intelegea foarte bine. Acest coleg a parasit de tanar viata terestra, intorcandu-se in lumea spirituala. Intr-o seara, mentalul cetateanului fiind liber si linistit, aude „glasul" fostului sau coleg - locuitor al Cerului - care ii aduce la cunostinta ca in curand va avea o mare nemultumire, de unde nici nu se astepta; si anume, fratele il va da in judecata, cerandu-i o pretinsa suma pe care ar fi primit-o de la mama lui, inainte de moartea acesteia. intr-adevar, peste cateva zile primeste citatie de chemare in judecata, dar neexistand nici o proba, fratele pierde procesul.

Entitatea spirituala a facut aceasta comunicare cu de la sine putere, fara permisul superiorului sau. Urmarea a fost ca, pentru greseala sa a fost judecata si condamnata la o noua intrapare. A trecut mai bine de un an si cetateanul nu a mai fost vizitat din spatiu de prietenul sau spiritual. intr-o seara ii aude cu mirare din nou „glasul". intrebandu-1 de ce a lipsit atata vreme, primeste urmatorul raspuns: „Dragul meu, orice greseala, cat de mica, se plateste, fie de catre voi, fie de catre noi. Iata, pentru faptul ca te-am prevenit de ceea ce intentiona fratele tau, am fost pedepsit sa ma nasc in sanul unei mame aici, in Bucuresti. Am stat in intunericul intruparii si dupa nastere, trupul meu a mai trait cateva luni, dupa care m-am intors, lasand in lacrimi si durere pe sarmana mea mama, care cu mare dragoste m-a purtat la sanul ei. Acum iata-ma iar liber si voi mai veni la tine, dar nu iti voi comunica nimic, fara invoirea celor mai mari."

A nega este usor si comod. Cuminte este ca atunci cand auzi despre o problema care depaseste sfera cunostintelor tale sau despre un fenomen ce ti se pare iesit din comun, sa spui: „Poate o fi asa! Voi cerceta, si voi avea ocazia sa ma conving." Dar nu ti-e permis ca fara nici un studiu, fara nici o cercetare, sententios, sa spui: „E imposibil! Aceasta afirmatie nu este serioasa, nu este cunoscuta de stiinta!"

Am stiut noi ceva despre existenta microbilor, care fiind atat de mici - trei-sapte miimi dintr-un milimetru - nu se pot vedea cu ochiul liber nici in apa, nici in aer, nici pe corpurile sau obiectele din jurul nostru? Nu! Pentru ca ochiul nostru nu percepe decat pana la o anumita limita. Or corpul vietuitorului fiind sub aceasta limita e transparent si razele de lumina trec prin el si—1 scalda intr-un ocean de lumina din care cauza bietul nostru ochi nu-1 mai vede. Cand s-a descoperit microscopul, care mareste de mai multe mii de ori, am aflat de existenta acestor vietuitoare, si de atunci s-au scris mii de pagini despre viata si forma lor, despre activitatea lor malefica sau benefica.

La fel se petece cu entitatile spirituale, omul nu le vede dar cu toate acestea ele exista. Lumea terestra de azi, va forma maine pe cea spirituala din spatiu. Noi trimitem in spatiu mortii nostri, iar ei ne trimit noii-nascuti. A sosit timpul ca pe langa cunostintele referitoare la materia fizica, sa cunoastem si fiintele spirituale, rostul si viata celor doua lumi care se intrepatrund, se influenteaza una pe alta si se ajuta la ascensiunea entitatii spirituale pe Scara lui Iacob, in vesnicie, spre infinita cunoastere si putere."

Din Tainele Vietii si ale Universului de Scarlat Demetrescu