Porumbelul...
Soțul meu s-a îmbolnăvit. Ne-am adresat la toți medicii posibili și imposibili, din țară și de peste hotare. Analizele bune, nici o cauză medicală. În aceste momente de căutare a cauzei am cunoscut un om extraordinar, Andrei, cu o capacitate extrasenzorială deosebită, dăruită de divinitate, căruia îi voi dedica un capitol special. Un singur lucru exact mi-a spus legat de cazul soțului mei: ”Tu singură o să vezi cine și cum și mai ales cu ce, în vis...” Și așa a fost – unul dintre vise a fost o femeie spunând – ”Iată!” Deschizând palmele, am putut vedea acolo așezat un porumbel alb, care avea o rană la piept, din care curgea sânge... A doua zi când m-am întors de la serviciu soțul îmi povestește: ” știi, astăzi, un porumbel alb se lovea cu capul de fereastră, parcă vroia să intre în casă...” Locuiam la etajul opt al unui bloc cu zece etaje... ”de ce tocmai la opt să se lovească de o fereastră?, a fost primul meu gând... Desigur că am ieșit din boală (soțul meu, astăzi, refuză categoric să privească spre acea perioadă, ca și cum nici nu a existat), cu credință și mulți oameni trimiși de Dumnezeu să ne ajute...Colega mea de presă, Lidia, fiind atunci și ea, unul dintre aceștia, motiv pentru care îi mulțumesc și pe această cale...
Avatar
Eu, personal, am credința că filmele, și desigur cărțile de la care se conturează acestea, au la bază cel puțin un sâmbure de adevăr. Atunci când a apărut ”Avatar” imediat am înțeles legătura mea, personală, cu visele. Organismul, obligatoriu, trebuie să se odihnească prin așa numitul ”somn”. Dar cred că este mai mult decât atât fiind vorba despre ”avatar”. Și când spun aceasta mă refer la faptul că nu dormim, dar de fapt călătorim. Spiritul umblă liber în lume. Dincolo de cer și pământ. Noapte de noapte plecăm aproape sau ”departe” și dimineața, revenim. Nu de puține ori m-am trezit într-o stare de amorțeală, simțeam că nu îmi pot mișca picioarele. Iar de alte ori, spre momentul trezirii, simțeam ca o zgâlțâială sau electrocutare în tot corpul. Cineva apropiat chiar îmi spunea: ”…dacă nu îți mai intră sufletul înapoi în trup? ” La care eu am răspuns simplu, cu credință … ”intră, intră…” Despre aceasta voi mai vorbi… urmează să reiau această temă și în alte episoade…
Ligia Beatrice Vasilescu
Va urma...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu