Scară la cer... (17)



Costumul ”cafeniu” 

Un bărbat înalt, de peste 60 de ani, într-un costum ”cafeniu”, adică un maro deschis. Modelul clasic, vechi, nu îl vedem la prea mulți oameni azi. Trecea pe la noi prin casă, în drumul lui… După ceva timp aflu că a murit vecinul din casa alăturată, anul trecut, în luna octombrie. Natalia, care lucrează cu noi și căreia îi povestisem despre costumul ”cafeniu”, vine într-o zi, alergând într-un suflet, să îmi spună: ”Știți, doamna Ligia, pe gardul vecinei stă așezat un costum cafeniu, veniți să îl vedeți…” A doua zi, mergând pe drum dau față în față cu vecina mea, un suflet extraordinar de pozitiv. Întreb vecina, soția îndurerată, care acum își împarte viața între biserică și cimitir, dacă soțul avea un costum ”cafeniu” (aici unde trăiesc acum culoarea maro înseamnă cafeniu). Și spre surprinderea mea, ea spune ”da”, cu ochii în lacrimi, și imediat mă cuprinde în brațe și îmi spune: ”Nici nu știam ce vecină credincioasă am!” …



Găleata cu apă… 

Înainte de a începe acest nou episod, mă voi întoarce la o poveste spusă de mine anterior. Episodul în care făceam referire la mătușa Nina, refugiată din Basarabia, căsătorită cu un român, pe jumătate saș, stabilită la București, care a plecat dintre noi cu mulți ani în urmă. Precizarea finală, în cazul mesajului primit de la ea, este foarte importantă. Am scris că mi-a arătat, desigur, în vis, că acolo unde este acum, ea are grijă de un copil. Era foarte bucuroasă, entuziasmată chiar, de faptul că îngrijește o fată… Ea urca, în vârful unui deal, unde se afla o casuță, cu o găleată plină de apă proaspătă de la fântână. Interesant este faptul că aici, pe Pământ, mătușa nu a avut copii și mai mult decât atât, ea și-a dorit foarte tare să aibă… o fată…

Ligia Beatrice Vasilescu

Va urma...