Furia
A început într-o noapte și au urmat și alte seri la rând...Ușa de la dormitorul din capătul holului era închisă cu putere, trântită de perete... nu se vedea nimic ...cine face aceasta, de ce așa zgomot? Simțeam un câmp energetic plin de ...furie. Încep să cercetez ce este ... Imediat am aflat răspunsul. O mătușă, Georgeta, din București suferise un accident de mașină. Și ... a murit. Se afla în mașină cu sora și băiatul acesteia, undeva la periferia Capitalei României, dar numai pentru ea acest accident a întrerupt brusc firul vieții. Avea un apartament superb pe Turda, una dintre cele mai râvnite străzi din sectorul 1 al Bucuresștiului. Serviciu, de asemenea, foarte bun. Iubită de părinți. Avea totul de la viață... Dar se pare că destinul avea să fie unul trist. Am înțeles că nu știa de ce se afla prinsă între două lumi, pentru că acolo era. De aceea se manifesta cu furie... Mă bucur că a venit la mine, cel puțin eu am reușit să o îndrum. M-am rugat pentru ea să își găsească liniștea acolo unde este acum. I-am spus simplu să meargă spre lumină...Și astfel am simțit că a plecat mai departe, în drumul ei care continuă, desigur, spre cer.
Copilul cu bila...
Deasupra apartamentului nostru se află serviciul. În week-end nu lucrează nimeni. Cu toate acestea, sâmbăta sau duminica noaptea o bilă de fier se plimbă pe podea de la un capăt la altul al camerei. Am auzit nu numai eu, ci și soțul meu. De fiecare dată urca, deschidea, anula alarma, căuta să vadă ce este...și desigur ... nu era nimic evident. De câteva ori chiar și serviciul de Pază s-a autosesizat. Nu era nimeni. Apoi am aflat că un copil din lumea paralelă cu noi are o bilă de fier cu care se joacă. Mi-am amintit de jocurile de demult, cam de pe aceeași vreme cînd copii se jucau cu o roată, sper că revedeți în memorie astfel de imagini pentru că au fost cândva...
Bărbatul în costum sportiv
Mi-am pierdut portofelul ... cu carduri din România și nu numai ... Ultima mea amintire legată de acesta este că îl folosesc în casă. Apoi dispare. Intereant este că s-a oprit filmul amintirii într-un anumit punct. De acolo nimic nu îmi aduc aminte. Știu bine că eram foarte obosită... Am rugat un om extraordinar, Andrei, care m-a ajutat și anterior, într-un moment greu al vieții mele, să vină să vadă ce s-a întâmplat cu portofelul. Fiind în mașină, de la capătul străzii a întrebat: ”Ce este cu casa aceea?” Întrebarea era despre casa noastră... Trecând pragul casei întreabă: ”Ce este cu casa?” Nu înțelegeam de ce... apoi el singur, Andrei, a spus că aici ”vine și pleacă un bărbat într-un costum sportiv...” Am întrebat dacă este bine sau rău... Andrei a răspuns că este bun, a murit într-un accident, aici oamenii s-au purtat frumos cu el, s-a simțit bine aici, de aceea revine... Și da, mai este un copil... care vine și pleacă... Eu am înțeles abia astăzi că de fapt eu sunt cea care face legătura între cele două lumi. Atunci când conștientizezi aceasta nici nu pot să descriu ce sentiment extraordinar cuprinde sufletul. Și acesta este abia începutul la lunga mea scară spre cer...
Ligia Beatrice Vasilescu
Va urma...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu