Extrase din CELE 5 LEGI BIOLOGICE – UN MIRACOL CENZURAT
GERMAN NEW MEDICINE (GNM)
Paradigma Medicala a Dr. Ryke Geerd Hamer
De Caroline Markolin, Ph.D.VancouverCanada
Pe 18 August 1978 Dr. Ryke Geerd Hamer M.D., la vremea aceea internist şef la clinica oncologică a Universităţii din Munchen, Germania, a primit vestea şocantă că fiul său, Dirk, a fost împuşcat. Dirk a murit în Decembrie 1978 şi, câteva luni mai târziu, Dr. Hamer a fost diagnosticat cu cancer testicular. Din moment ce nu fusese niciodată grav bolnav, a suspectat imediat că dezvoltarea cancerului poate avea legătura directă cu tragica pierdere a fiului său. Moartea lui Dirk şi propria sa experienţă cu cancerul l-au făcut pe Dr. Hamer să investigheze istoricul pacienţilor săi de cancer. A aflat foarte curând că, la fel ca el, toţi au trecut prin experienţe extrem de stresante, înainte ca boala să se instaleze şi să se dezvolte.
Dr. Hamer a denumit descoperirile sale “Cele 5 Legi Biologice ale Noii Medicini”, datorită faptului că aceste legi biologice valabile în cazul oricărui pacient, oferă o perspectivă cu totul nouă asupra înţelegerii cauzei, a dezvoltării şi a procesului natural de vindecare a bolii.
La scurt timp după ce Dr. Hamer şi-a prezentat teza, i-a fost adresat un ultimatum de a renunţa la descoperirile sale ştiinţifice, sau i se va refuza reînnoirea contractului la Clinica Universitară. În 1986, deşi munca sa nu a fost niciodată pusă la îndoială sau dezaprobată, doctorului Hamer i-a fost ridicată licenţa medicală, pe motive ca a refuzat să se conformeze principiilor medicinii standard. Cu toate acestea, era hotărât să-şi continue munca şi, în 1987 a reuşit să-şi extindă descoperirile practic către orice boală cunoscută de medicină.
Dr. Hamer a stabilit că „orice boală este cauzată de un şoc emoţional, care surprinde individul total nepregătit”.
GNM “Ontogenetic System of Tumors” (Sistemul Ortogenetic al tumorilor) ilustrează că organele controlate de „vechiul creier” care derivă din endoderm sau vechiul creier mezoderm, precum plămânii, ficatul, colonul, prostata, uterul, pielea în profunzimea ei, pleura, peritoneul, pericardul, glandele mamare, etc. generează întotdeauna proliferare celulară, imediat ce conflictul corespondent are loc la nivelul creierului.
Tumorile acestor organe se dezvoltă exclusiv pe durata fazei active a conflictului . Să luăm exemplul cancerului de plămân: conflictul biologic asociat cu cancerul de plămân este un şoc de tipul „frică de moarte”deoarece, în termeni biologici, panica de moarte este echivalentă cu incapacitatea de a respira.
Cancerul de sân, potrivit cercetărilor Dr. Hamer, este rezultatul grijilor provocate de un conflict de tipul “mamă-copil” sau “probleme cu partenerul”. … Numeroasele studii ale Dr. Hamer arată că femeile, chiar şi atunci când nu alăptează, dezvoltă tumori ale glandelor mamare, din cauza grijilor obsesive pentru binele celor dragi (a copilului care are probleme, a unui părinte bolnav, sau de grija unui prieten cu probleme).
Ceea ce a fost spus despre cancerul de plămân sau de sân este valabil pentru orice alt tip de cancer ce îşi are originea în „vechiul creier”. Fiecare tip de cancer este declanşat de un conflict şoc specific, care activează un „program biologic precis” ce îi permite organismului să depăşească obişnuinţele funcţionării zilnice şi să se confrunte fizic cu situaţia urgentă.
Dr. Hamer a descoperit de asemenea că orice conflict şi orice boală are şi o rezolvare, iar desfăşurarea oricărei boli are loc în doua faze. În timpul primei faze a conflictului activ (şi anume, atâta timp cât acesta există) întregul organism este orientat către a face faţă conflictului. … Faza activă a conflictului este denumită şi „faza rece”. Deoarece pe perioada stresului se produce constricţia vaselor de sânge, simptomele specifice ale activităţii conflictuale sunt extremităţile reci (în special mâinile), tremurul şi transpiraţia rece. Intensitatea simptomelor depinde, în mod natural, de intensitatea şi impactul şocului conflictual. Dacă o persoană rămâne în aceasta stare prea mult timp, urmările pot fi fatale.
Dr. Hamer a demonstrat, fără nici o îndoială, că organismul nu poate muri niciodată de cancer, în sine. O persoana poate muri ca rezultat al complicaţiilor mecanice produse de tumori, de exemplu blocarea unui organ vital ,precum colonul sau bila, dar în nici un caz celulele canceroase, în sine, nu pot provoca moartea.
Dacă o persoana moare pe durata fazei iniţiale active a conflictului, este de obicei din cauza pierderii de energie, a slăbirii exagerate, a lipsei de somn şi a epuizării mentale şi emoţionale.
Dacă pacientul nu a făcut nici un tratament convenţional de cancer (în special chimioterapie sau radioterapie) GNM ,”Sistemul Ontogenetic al tumorilor”, are o rată de succes de 95 până la 98 %. Este o ironie că aceste statistici ale succeselor remarcabile ale Dr. Hamer au fost date chiar de autorităţi. Când Dr. Hamer a fost arestat, în 1997, pentru acordarea de sfaturi medicale, fără a avea licenţă medicală, pentru trei persoane, poliţia a confiscat fişele pacienţilor săi şi le-a analizat. Un procuror public a fost nevoit să recunoască, în timpul procesului, că după 5 ani, 6000 din 6500 de pacienţi cu cancer în faza terminală erau încă în viaţă.
Rezolvarea conflictului generat de semnalele iniţiale, reprezintă începerea fazei a doua a programului biologic. Emoţiile şi organismul nostru se comută imediat în modul de reparare, programul de vindecare fiind asistat, în mod direct, de sistemul nervos vegetativ. Pe perioada fazei de vindecare, apetitul revine, dar suntem foarte obosiţi (putem chiar să nu avem puterea de a ne ridica din pat). Odihna şi furnizarea tuturor nutrienţilor necesari organismului sunt esenţiale pe perioada de vindecare. A doua fază este denumită faza caldă şi, în această perioadă, vasele de sânge se măresc, încălzind extremităţile şi pielea.
Odată cu rezolvarea conflictului, se produce o schimbare la nivelul organelor, proliferarea celulară (vechiul creier - controlul creşterii tumorale) şi distrugerea celulară (creierul nou - controlul degradării ţesuturilor) se opresc imediat şi este declanșat procesul de reparare specific. O zonă care s-a necrozat, sau a prezentat ulceraţii în timpul fazei active a conflictului, este acum regenerată şi refăcută cu celule noi. Acest proces este însoţit, de regulă, de inflamaţii potenţial dureroase, cauzate de edeme care protejează ţesutul pe durata vindecării. Alte simptome tipice regenerării sunt: hipersensibilitate, mâncărimi, spasme (dacă ţesuturile musculare sunt implicate) şi inflamaţii. Exemple de boli care apar doar în procesele de vindecare sunt: diferite probleme de piele, hemoroizi, laringită, bronşită, artrită, ateroscleroză, disfuncţii ale rinichilor şi vezicii urinare, anumite boli ale ficatului şi infecţii.
… Dr. Hamer … a aflat că microbii precum ciupercile, bacteriile şi virușii sunt activi doar pe durata procesului de vindecare şi maniera în care ei operează este în deplină concordanţă cu logica evolutivă… În timp ce bacteriile descompun tumorile cu celule care nu mai sunt necesare, virușii sunt implicaţi în procesul de vindecare al ţesuturilor coordonate exclusiv de cortexul cerebral (ex: bronhiile, membrana nazală, mucoasa stomacală, mucoasa canalelor biliare şi epiderma). Hepatita, pneumonia, herpesul, gripa şi gripa stomacală indică faptul că procese virulente naturale de vindecare sunt în curs.
…boala nu este o eroare a naturii ci ea are o anume semnificaţie biologică. Boala evoluează pe baza unor programe ale naturii proiectate cu scopul de a-l ajuta pe individ să coopereze cu evenimentele apărute în viaţa lui.
… dr. Hamer a ajuns la următoarea concluzie: Un eveniment fizic poate crea un şoc conflictual biologic care se va manifesta în transformări vizibile ale creierului, şi poate conduce la schimbări măsurabile ale parametrilor sistemului nervos care la rândul lor pot produce creşterea unor tumori canceroase, ulceraţii, necroze şi perturbări funcţionale în organe specifice fiecărui tip de conflict biologic.
După 20 de ani de cercetare şi terapie a peste 31.000 de pacienţi, dr. Hamer a stabilit că un conflict-şoc biologic generează o fază de îmbolnăvire: rece, canceroasă sau necrotică, iar dacă conflictul este rezolvat, se trece la o fază de vindecare: caldă prin care procesele canceroase sau necrotice sunt inversate pentru a se autorepara ţesuturile afectate în faza de îmbolnăvire şi a restabili starea de sănătate optimă.
Odată ce conflictul a fost rezolvat, leziunile cerebrale împreună cu psihicul şi organul aferent intră în faza de vindecare. Odată cu repararea oricărei răni, se dezvoltă un edem (fluid în exces) pentru a oferi protecție țesutului cerebral ce este refăcut. Pe tomografie, schimbările sunt foarte ușor de observat: vizibilele inele concentrice dispar în edem şi apar acum neclare şi închise la culoare. În momentul de vârf al fazei de vindecare, atunci când edemul cerebral atinge dimensiunea maximă, creierul declanșează un scurt şi puternic impuls care expulzează edemul. În terminologia GNM, această reglare este denumită Criza epileptică (CE). În timpul crizei, întregul organism este aruncat, pentru scurt timp, într-o stare de simpaticotonie (stimularea sistemului nervos simpatic)retrăind simptomele tipice fazei de conflict activ, cum ar fi transpirație rece, extremități reci, puls accelerat şi greață. Intensitatea şi durată acestei crize preprogramate este determinată de intensitatea şi durata conflictului precedent. Atacurile cardiace, accidentele cerebrale, crizele de astm şi cele epileptice sunt doar câteva exemple ale acestui crucial punct de revenire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu