Despre suflete, reincarnare si karma

Citat din cartea lui Aryana Havah - Cristofor Magul din Carpati

"– Există un număr limitat de suflete?
- în creaţie nu există limite. Acesta este un cuvânt pământesc. Nimic în Univers nu este limitat. Totul este în continuă expansiune şi transformare.

- Dar copiii care se nasc nu sunt suflete noi? întreb eu.

– Nu, ele sunt suflete care au mai trăit pe acest pământ sau suflete care vin la încarnare din alte universuri sau sisteme solare, şi cărora întruparea terestră le este necunoscută, însă cu siguranţă nu sunt nou create. Este drept că nu toate sufletele au aceeaşi vechime astrală; unele sunt foarte bătrâne, au milioane de ani vechime, altele sunt mai tinere, au doar câteva sute de mii de ani.

– Eu nu cred în reîncarnare, ce argumente pot fi aduse în sprijinul acestei teorii?

– A te îndoi de reîncarnare este a te îndoi de însăşi actul creaţiei. Cum crezi că Dumnezeu în marea lui înţelepciune ar putea da unui copil la naştere sănătate, înţelegere, capacitate intelectuală, o familie iubitoare cu posibilităţi materiale şi altuia deficienţe, necazuri, părinţi denaturaţi.

- Aici intervin faptele părinţilor. Dacă aceştia au păcate, atunci copilul are probleme, se naşte cu anumite boii sau handicapuri şi părinţii suferă, spun eu, aducându-mi aminte vag, de ceea ce afirmă biserica.

– Bine dar atunci unde este dreptatea? Ce vină are sufletul care s-a întrupat? Dacă sufletele sunt egale în faţa lui Dumnezeu, dacă sunt fără de păcat, atunci ar trebui să aibă din start aceleaşi coordonate de viaţă. Ce vină are entitatea care se avântă întrun trai plin de privaţiuni, care se naşte din start cu o tară socială. Dacă pleci de la ideea că nu există reîncarnare şi că vin suflete noi, atunci explică tu această nedreptate. Asta ar însemna că cineva acolo sus stă şi împarte norocul după bunul său plac.

– Exact asta spun eu! Cineva acolo sus stă şi împarte dreptatea. Cred că este mare coada la Bill Gates şi Donald Trumph, cu liste de aşteptare de câţiva ani. Dacă ar fi după liberul arbitru, cred că toţi ar vrea ca ei să le fie taţi.

– Dacă nu accepţi legea reîncarnării, nu îi poţi explica unui copil născut fără picioare de ce nu poate deveni atlet, de ce Dumnezeu în mila lui a hotărât aşa. Totul pare fără logică. Vezi că nu se leagă. Dacă însă accepţi reîncarnarea, atunci explicaţia este simplă. Aici intervine karma.

Ce este karma?
– Legea karmei este legea supremă. Este legea cauzei şi a efectului. Fiecare cauză dă naştere la un efect şi fiecare efect are o cauză. Mai exact, o acţiune are un anume rezultat. Este însăşi legea fizicii. Dacă arunci o piatră în lac, în urma ei vor rămâne unduirile apei, din ce în ce mai line, până când vor dispărea, numai că într-o încarnare, efectele unei acţiuni pot să dispară abia după mai multe încarnări succesive.

Cum poţi ieşi din legea karmei?

- Plătindu-ţi toate datoriile şi primind înapoi tot ceea ce ţi se datorează. Este un fel de punct zero dacă vrei, un punct în care nu mai datorezi şi nici nu ţi se mai datorează nimic. Odată ajuns aici ai şansa de a putea fi deasupra acestei legi, însă numai dacă ai cunoaştere şi înţelepciune.

- Bine, să admitem ideea, spun eu, dar un om trăieşte în medie 70 de ani. Dacă cei de care sunt legat nu se află aici, odată cu mine? Dacă există un decalaj, o defazare, dacă aceasta durează mai multe încarnări la rând. Eu mor, iar ei abia se nasc.

Vezi în aceasta constă înţelepciunea Creatorului. Legea atracţiei face ca voi să vă naşteţi în grupuri compacte de entităţi. Toate sufletele legate între ele se nasc şi trăiesc cam în aceeaşi perioadă, chiar dacă la mii de kilometri distanţă. Trebuie să vezi aceste grupuri ca pe nişte stoluri, ele vin şi pleacă cam în acelaşi timp. Zăbovesc doar cei ce au într-un fel sau altul legătură cu grupul ce urmează să sosească. Aceasta este explicaţia faptului că într-o eră muzica, pictura, literatura au luat amploare, iar în alta ştiinţele, medicina, tehnica. Este vorba de omogenitatea grupului.

Trebuie să recunosc că ceva logică are. Din trei fraze a reuşit să îmi clatine argumentele.
Dacă reîncarnarea există totuşi? Atunci cum intră sufletul în trup?
- Cum intră sufletul în trup? spun eu cu voce tare.

- Legătura dintre suflet şi trup se realizează cu ajutorul matricei astrale. Aceasta reprezintă conexiunea dintre suflet şi trup şi aici se regăsesc toate trăsăturile de caracter ale unui individ.
- Te referi la aură?
- Nu, aura este cu totul altceva. Ea reprezintă emanaţia, radiaţia tuturor elementelor îngemănate în om, emanaţie care produce anumite vibraţii, cărora le corespund anumite culori, pe când matricea astrală este o punte între suflet şi tru p, prin care acesta percepe planul terestru. Fără suflet matricea s-ar dezintegra, căci ea nu este de sine stătătoare.
- Ce se întâmplă cu sufletele după ce mor?
- Ele trec din planul terestru în cel astral, în locul specific şi conform cu vibraţia fiecăruia. Aici intervine principiul densităţii luminice. Cu cât un suflet este mai luminos, cu atât el va accede către planuri vibraţionale mai înalte, cu cât sufletul este mai întunecat, cu atât va ajunge în planuri mai grosiere. Acest lucru depinde de gradul de dezvoltare şi evoluţie a fiecărui individ în parte. în momentul morţii are de fapt loc ruperea bruscă a legăturilor dintre elemente şi astfel sufletul este eliberat şi poate urca în lumea astrală. Sufletul străbate toate zonele acesteia şi rămâne agăţat de planul care corespunde perfect vibraţiei lui.
– Adică în iad sau rai, punctez eu.
– Nu există nici iad, nici rai. Există doar apropiere sau depărtare de Divin. Iadul şi raiul sunt cuvinte pământene. Este drept că sufletele descriu depărtarea de Dumnezeu ca fiind cea mai cruntă tortură. Dacă entităţile ar şti ce înseamnă să trăieşti în întuneric, chiar pentru o perioadă scurtă de timp, ar renunţa la activarea polarităţii lor negative.

– Aceasta este o altă problemă. De ce nu ştim ce am făcut şi ce ne aşteaptă? Cred că ar fi mult mai bine.
- Uitarea este o altă lege a universului. Ea trebuie să existe pentru ca omul să poată anihila karma. Crezi că dacă ai şti că te căsătoreşti cu ucigaşul tău din altă viaţă ai faceo? Ai putea accepta că sora ta este persoana care ţi-a distrus viaţa şi pe care ai ucis-o? Ţi-ai iubi copilul dacă ai şti că el este întruparea celui care te-a ucis în trecut? Te-ai aşeza la masă cu părinţii tăi, dacă ai şti că în altă viaţă au fost cei care te-au obligat să renunţi la şcoală pentru a te căsători? Şi exemplele pot continua la nesfârşit. Pentru ca şi karma sa să poată fi îndeplinită, legiuitorul trebuie să devină nelegiuit, călăul victimă, soţul amant şi amantul soţ, copilul părinte, medicul pacient şi tot aşa până când fiecare suflet îşi va fi însuşit toate aceste vibraţii, trăiri, desăvârşindu-şi cunoaşterea. Când acest lucru va fi înfăptuit, el va ajunge la înţelepciune. Nu există suflet înţelept care să nu fi cunoscut toate aceste planuri. Ceea ce diferenţiază entităţile între ele este numărul de încarnări în care şi le-au însuşit. Unora le-au trebuit câteva vieţi altora câteva sute, însă în final toate fiinţele vor ajunge desăvârşite, în acelaşi loc de unde au plecat. între timp ele trebuie să treacă prin naşteri şi morţi succesive, prin şederi şi aşteptări în planul astral pentru a se încarna optim. Sunt încarnări ce sunt alese pentru ei de îngerii karmei..."


"– Care este calea ce trebuie urmată pentru a ajunge la desăvârşire?
Calea cumpătării. Calea echilibrului. Urmând aceste căi omul trebuie să ajungă la dăruire, iertare, iubire, cunoaştere, adevăr şi înţelepciune. Dar mai înainte de a-şi însuşi aceste vibraţii el trebuie să fi trecut prin toate păcatele lumii, prin deznădejde şi extaz, prin ură, mânie şi pasiune, prin sărăcie şi abundenţă. Trebuie să cunoască toate laturile creaţiei şi să îşi însuşească toate caracteristicile specifice lor. Diamantul desăvârşirii se află ascuns în mocirla trăirilor animalice. Trebuie să bagi mâna în nămol, să te murdăreşti pentru a-1 aduce la lumina, iar odată scos el este al tău, reprezintă strădania ta de veacuri. Nimeni şi nimic nu ţi-1 mai poate lua. Oamenii trebuie să ajungă să îşi
conştientizeze propria divinitate, să ajungă în acel punct în care Christosul lor interior se poate manifesta. Oamenii trebuie să înţeleagă că nu sunt un capriciu al naturii ci sunt fii şi fiice de Dumnezeu, că în matricea lor astrală străluceşte Duhul Sfânt, care le conferă aceleaşi drepturi şi puteri, egale cu cele ale lui Iisus.
Iisus şi-a ales singur drumul, nu Tatăl a făcut-o pentru el; el a păşit pe această cale spre a arăta lumii cum fiecare om îşi poate schimba viaţa, că moartea nu este o piedică în calea învierii, împărăţia lui Dumnezeu se află aici, acum printre voi. nu trebuie decât să vreţi să intraţi în ea şi aflându-vă acolo veţi constata că viaţa voastră păcătoasă va dispărea de la sine, toate părţile ascunse şi întunecate ale conştiinţei vor fi anihilate şi transformate în lumină. Poarta împărăţiei vă este deschisă, trebuie doar să găsiţi calea de a ajunge la ea. Drumul nu este uşor, este lung şi anevoios, însă răsplata va fi pe măsura strădaniei.

– Şi cum să găsim această cale? , întreb eu mânat de o curiozitate reală.
– în primul rând să vă schimbaţi principiile de viaţă. Primul pas ar fi înţelegerea faptului că Dumnezeu este Gândire Pură, iar atunci când apare un bruiaj sau o dizar-monie, îndreptaţi-vă imediat inima către această gândire şi puneţi-vă întrebarea ce ar fi făcut Dumnezeu în această situaţie. Cum ar fi reacţionat el? Veţi constata cu uimire că sufletul vă va fi invadat de o mare pace şi înţelepciune. Veţi şti instinctiv ce aveţi de făcut. Nu uitaţi că pentru a vi se da trebuie să cereţi, căci a primi fără a cere înseamnă încălcare de liber arbitru, adică nerespectarea legii. Al doilea lucru foarte important este sacralizarea activităţii. Fiecare activitate ar trebui făcută ca şi cum creatorul însăşi o execută.
- Poţi fi un pic mai exact?
- Spre exemplu când găteşti, fă-o ca şi cum Dumnezeu se manifestă prin tine. Pune în oală nu numai alimente ci şi sănătate, linişte, iubire. Gândeşte-te ca mâncarea să conţină exact atâtea elemente câte îi sunt necesare fiecăruia în parte, pentru un organism echilibrat. Fă curăţenie gândindu-te că prin aceasta scoţi din casă tot răul vrajba, ura, boala şi introduci pace, bună-înţelegere, armonie. Adu în casă plante verzi în ghiveci, căci ele reprezintă viaţa. Evită florile tăiate deoarece ele sunt sisteme vii aflate pe moarte. Adu suflul divin în orice acţiune în orice trăire în orice gând. Când faci duş imaginează-ţi că toate trăsăturile negative ale caracterului tău se şterg şi că devii mai bun, mai înţelegător, mai plin de Duh Sfânt. Iubeşte oamenii din jurul tău şi fă-le bucurii, surprinde-i cu mici gesturi de apreciere, laudă-i şi încurajează-i, scoate în evidenţă lucrurile bune pe care le-au făcut şi minimalizează-le greşelile.
Când te duci la birou fă-o cu drag, ca şi cum ai face-o pentru Dumnezeu. Cam asta trebuie făcut."

Puteti gasi cartea in format digital aici: www.scribd.com