LEGEA CAUZELOR ŞI A CONSECINŢELOR

De îndată ce omul acţionează, el declanşează inevitabil anumite forţe care vor produce tot atât de inevitabil anumite rezultate. Această idee de raport între cauze şi consecinţe este mai întâi conţinută de cuvântul “karma”. Doar mai târziu “karma” a luat sensul plăţii, pentru o transgresiune comisă.
Karma-yoga, una din nenumăratele yoga care există în India nu este altceva decât o disciplină care învaţă pe individ a se dezvolta printr-o activitate dezinteresată graţie căreia se eliberează. În momentul în care omul introduce în activitatea sa cupiditatea, şmecheria, calculele necinstite, el îşi creează datorii şi cuvântul “karma” ia în acel moment sensul pe care oamenii i-l dau în general : pedeapsa pentru greşelile săvârşite.
În realitate, putem spune despre karmă (în cel de al doilea sens al termenului) că ea se manifestă de fiecare dată când un act nu este executat la perfecţie, ceea ce se întâmplă în general. Dar omul face încercări, el trebuie să se exerseze până va atinge perfecţiunea, iar atât timp cât încercările sale sunt ratate, trebuie să se corecteze, să repare erorile şi bineînţeles, pentru aceasta, trebuie să sufere.
Veţi spune : “Dar atunci, acţionând, comitem în mod obligatoriu erori şi deci, va trebui să suferim pentru a le repara, nu e mai bine să nu facem nimic ?” Nu, trebuie să acţionăm. Evident, veţi suferi dar veţi învăţa, veţi evolua... şi într-o bună zi nu veţi mai suferi. Când veţi fi învăţat să lucraţi corect, nu va mai fi karmă. Faptul că fiecare mişcare, fiecare gest, fiecare cuvânt declanşează anumite forţe care antrenează consecinţe, este de la sine înţeles. Dar să admitem că aceste gesturi, aceste cuvinte sunt inspirate de bunătate, de puritate, de lipsă de interes : ele vor atrage consecinţe benefice, iar aceasta se numeşte “dharmă “.
Dharma este consecinţa unei activităţi ordonate, armonioase, benefice. Cel care este capabil să întreprindă o asemenea activitate, scapă de legea fatalităţii şi se plasează sub legea providenţei. A nu face nimic în scopul de a evita toate neplăcerile şi suferinţele, nu, nu este soluţia cea mai bună : trebuie să fim activi, dinamici, plini de iniţiativă, dar dând activităţii un alt mobil decât egoismul şi interesul personal . Este singurul mijloc de a scăpa de consecinţe dezastruoase. A scăpa de consecinţe, este imposibil : vor exista întotdeauna cauze şi consecinţe în orice activitate aţi avea ; dar, dacă veţi ajunge a acţiona în mod dezinteresat, nu vor mai exista consecinţe dureroase, ci bucurie, fericire, eliberare.
Dacă pentru a fi lăsaţi în pace, nu faceţi nimic, nu vă veţi dezvolta, nu veţi învăţa nimic, nu veţi câştiga nimic. Evident, nu veţi mai comite nici o eroare, dar veţi fi o piatră : pietrele nu fac niciodată greşeli ! Este preferabil să greşiţi, să vă murdăriţi chiar, dar să învăţaţi. Cum aţi vrea, când aveţi muncitori într-o clădire, să nu cadă câteva picături de ciment sau de vopsea? Este imposibil. Trebuie ca să acceptăm petele, pentru ca, clădirea să se înalţe şi lucrul să fie făcut. După aceea, frecăm, spălăm, ne schimbăm, punem alte haine, dar cel puţin, casa este terminată.
Peter Deunov spunea într-o zi : “ Vă voi da la toţi o mică carte pentru ca să învăţaţi alfabetul “(noi spunem în bulgară “bucvartşe “...iar voi?...abecedar? bun, un abecedar).“După un an vă cer să mi-l înapoiaţi. Unii dintre voi îmi dau înapoi acest “bucvartşe “ absolut curat, impecabil : ei nu l-au deschis, pătat : deci nu au învăţat nimic. Alţii din contra, mi-l dau plin de însemnări, rupt, ei l-au deschis şi închis de sute de ori, l-au transportat peste tot, ba au şi mâncat pe el...Da, dar acum ei ştiu să citească !” Şi Peter Deunov concluziona : “ Eu prefer aşa .” Eram pe atunci foarte tânăr şi îmi amintesc că foarte timid l-am întrebat : “Dar eu, în ce categorie sunt ? “ El mi-a răspuns : “Tu ? În a doua categorie . “ Bineînţeles, eram mulţumit, pentru că înţelegeam că aşa e mai bine .
Da, nu ştiu în ce stare îi voi înapoia “bucvartşe-ul“dar în orice caz, el m-a clasat în a doua categorie, a oamenilor care vor ca lucrul să fie bine făcut...şi este adevărat. Câte erori vom comite, câte pete, câtă murdărie vom trimite, câte critici şi injurii vom primi, ce vreţi, aceasta nu are importanţă . Trebuie să ştim să citim, lucrul trebuie făcut, clădirea trebuie terminată. Iar toţi cei care sunt întotdeauna foarte rezonabili, foarte prudenţi, pentru a nu se compromite, nu avansează . Atunci, Doamne, unde vor fi aceşti oameni ?
În Apocalips este scris : “O, dacă ai fi rece sau în clocot ! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea . “ De ce unii preferă să rămână călduţi ? Nu este loc pentru călduţi. Nu trebuie să ne fie frică să greşim . Când învăţaţi o limbă străină, dacă nu spuneţi nimic, de frică să nu vă ridiculizaţi făcând câteva greşeli, nu veţi învăţa să vorbiţi niciodată . Trebuie să îndrăznim să ne ridiculizăm, să îndrăznim să facem greşeli, dar să învăţăm să vorbim. Ei bine, este acelaşi lucru cu karma : nu trebuie să fim paralizaţi de frica de a comite câteva greşeli pe care va trebui să le reparăm. Căci pe măsură ce ne vom antrena să dăm actelor noastre un scop divin, nu mai provocăm karma, ci dharma, adică darurile şi binecuvântarea cerului.

Este imposibil să scăpăm de legea cauzelor şi a consecinţelor, totul este numai să ştim ce forţe ne pregătim să punem în acţiune . De aceea vă voi spune că legea cea mai formidabilă pe care ne-a dat-o inteligenţa cosmică se găseşte acolo unde nimeni nu o caută, acolo unde filozofii, teologio şi moraliştii nu mai ştiu să privească : în natură, şi în special în agricultură... Da, în agricultură. Toţi agricultorii ştiu că, dacă plantează un smochin, nu vor recolta struguri, ci smochine şi că dintr-un măr nu vor culege pere. Iată cea mai mare lege morală : recoltăm ceea ce am semănat .
Putem deci spune că agricultorii au fost primii moralişti ; ei au fost cei care au înţeles că inteligenţa naturii a stabilit aici o lege strictă şi imuabilă : legea cauzelor şi a consecinţelor. Apoi, când au observat viaţa oamenilor, ei au constatat că regăsesc aceeaşi lege : dacă veţi fi cruzi, egoişti, violenţi, într-o bună zi această cruzime, acest egoism şi această violenţă vor cădea asupra voastră. Această lege se mai cheamă şi legea ecoului, legea şocului în sens invers. Glonţul va face o curbă şi va reveni să vă lovească .
Ceea ce aţi semănat, veţi recolta. Dacă studiem în amănunt această lege fundamentală , dacă îi lărgim semnificaţia , ea devine un sistem bogat şi profund , fiindcă fiecare adevăr esenţial are aplicaţii în toate domeniile. Explicată în detaliu , această lege dă naştere unui întreg sistem filozofic şi iată pentru ce religia este atât de bogată acum în legi şi precepte. Dar , în definitiv , la originea tuturor acestor legi , există o singură lege – nu recoltăm decât ceea ce am semănat – căreia , după aceea , i s-au adăugat altele , de asemenea veridice , şi care sunt ca o extindere , o lărgire în domeniul filozofic .De exemplu vorbele lui Isus :”Nu face altuia ceea ce nu vrei să ţi se facă “ sunt o prelungire a acestei legi .
Cei care neagă şi resping toate aceste legi fundamentale se îndepărtează din ce în ce mai mult de adevăr ; sufletul lor e sfâşiat de îndoieli şi incertitudini , sunt mereu loviţi de existenţă .Şi totuşi ,adevărul este foarte simplu , e în faţa ochilor lor . De ce gânditorii de azi nu vor să-l recunoască şi propun tot felul de teorii inventate de ei , care sunt în dezacord cu inteligenţa cosmică ?Cum ei nu mai cred că există o morală bazată pe legile naturii , judecata lor este falsă , concluziile lor sunt false iar cei care citesc cărţile lor sau îi urmează ,înghit toate erorile lor şi cad în dezordine , în nelinişte şi întuneric .Atunci , atenţie ! Trebuie să învăţaţi să judecaţi şi să gândiţi .Dacă nu aveţi criterii de bază , oricine poate să vă inducă în eroare .Fiţi vigilenţi , nu vă lăsaţi influenţaţi de intelecte umane neluminate , urmaţi inteligenţa cosmică , care a ordonat şi organizat atât de minunat toate lucrurile .
Chiar dacă nu credeţi în Dumnezeu , nu puteţi să nu recunoaşteţi că există o ordine în natură , prin urmare o inteligenţă care a creat această ordine .Să ne oprim numai asupra faptului că fiecare sămânţă produce una identică .Cum să nu vedem aici opera unei inteligenţe ? Numai observând această lege , suntem obligaţi să schimbăm viziunea noastră asupra lumii . Puteţi să nu credeţi în Dumnezeu , dar nu puteţi să nu credeţi că seminţele se reproduc exact , că este vorba de o plantă , un arbore , o insectă , un animal sau un om ...Această lege este absolută ,şi ea trebuie să vă facă să reflectaţi .Puteţi să vă permiteţi să fiţi ingrat , nedrept ,crud sau violent dar aşteptaţi-vă că această lege va veni mai devreme sau mai târziu să se aplice în viaţa voastră , în detrimentul vostru. De exemplu , veţi avea un copil sau mai mulţi copii , şi cum vor semăna , voi , în primul rând , veţi avea de suferit , prin ei , de propriul vostru comportament . Chiar dacă Dumnezeu nu există , inteligenţa cosmică este aici , aveţi probe în permanenţă .
Faceţi ce vreţi şi credeţi că nu veţi suporta nici o consecinţă ...Credeţi ce vreţi , inteligenţa cosmică a înscris deja totul .Fiecare gând , sentiment sau act , este o sămânţă care începe să crească şi dacă v-aţi arătat ingrat, nedrept ,crud, violent , veţi regăsi într-o zi în calea voastră aceleaşi ingratitudini ,aceleaşi nedreptăţi, aceleaşi cruzimi , aceleaşi violenţe ; ele vă vor cădea pe cap 20,30 sau 40 de ani după aceea , şi în momentul acela veţi începe să înţelegeţi că există o inteligenţă cosmică care înregistrează totul .

LEGEA CAUZELOR ŞI A CONSECINŢELOR - MIKHAEL AIVANHOV OMRAAM