Un mic fragment din cartea "Conversatii cu Dumnezeu" a lui Neale Donald Walsch:
"Vezi Tu, eu încă trăiesc această teologie care spune că s-ar putea ca, undeva, să existe o lecţie pentru mine. Încă nu sunt sigur că se presupune că eu am o soluţie. E posibil să se presupună că eu am o problemă. Poate că aceasta este una dintre acele „încercări” despre care tot îmi vorbeşte teologia mea. Aşa că îmi fac griji că s-ar putea ca această problemă să nu fie rezolvată. Că aceasta ar fi una dintre acele treburi pentru care Tu ai de gând să mă laşi să mai stau pe aici.
Poate că acum e un moment potrivit să mai discutăm o dată cum interacţionez Eu cu tine, deoarece tu crezi că se pune problema de dorinţa Mea, iar Eu îţi spun că e vorba de dorinţa ta.
Eu vreau pentru tine ceea ce tu vrei pentru tine. Nimic mai mult, nimic mai puţin. Eu nu stau aici şi judec cererile tale una după alta, hotărând dacă ar fi cazul să ţi se ofere ceva.
Legea Mea este legea cauzei şi efectului, nu legea lui Mai Vedem Noi. Nu există nimic ce tu nu poţi să ai, dacă tu alegi să ai ceva. O să ţi-l dau, chiar înainte să Mi-l ceri. Crezi ce spun?
Îmi pare rău. Nu. Am văzut prea multe rugăciuni cărora nu li s-a dat răspuns.
Să nu-ţi pară rău. Ţine-te întotdeauna de adevăr - adevărul experienţei tale. E un lucru pe care îl înţeleg, pe care îl respect şi nu am nimic împotrivă.
Asta e bine, pentru că eu nu cred că voi căpăta orice aş cere. Viaţa mea nu a fost o mărturie în acest sens. De fapt, eu rareori primesc ceea ce cer, iar când se întâmplă, mă consider al naibii
de norocos.
E o alăturare interesantă de cuvinte. Se pare că ai o opţiune. În viaţă poţi să fii ori al naibii de norocos, ori binecuvântat de norocos. Eu aş dori ca tu să fii binecuvântat de norocos dar, desigur, nu Mă voi amesteca niciodată în deciziile tale. Adevăr îţi spun Eu ţie: întotdeauna capeţi ceea ce creezi şi creezi în permanenţă. Eu nu judec creaţiile pe care tu le invoci. Eu, pur şi simplu, îţi
dau puterea să invoci mai multe - şi mai multe, şi mai multe, şi mai multe. Dacă nu-ţi place ceea ce tocmai ai creat, alege din nou. Treaba Mea, ca Dumnezeu, este să-ţi ofer întotdeauna această oportunitate. Îmi spui că nu ai căpătat întotdeauna ceea ce ai dorit. Eu am venit
aici ca să-ţi spun că tu ai căpătat întotdeauna ceea ce ai provocat prin gândurile tale.
Viaţa este întotdeauna un rezultat al gândurilor tale despre ea - inclusiv gândul tău realmente creator că tu rareori capeţi ceea ce alegi.
Acum, în situaţia de faţă, te vezi ca victimă a faptului că ţi-ai pierdut serviciul. Adevărul este că tu nu ai mai ales acest serviciu. Nu te-ai mai trezit dimineaţa nerăbdător să pleci la lucru, ci ai început să te trezeşti îngrozit. Nu te-ai mai simţit fericit la locul tău de muncă, ci ai început să nu-l mai poţi suferi. Ai început chiar să-ţi imaginezi că faci altceva.
Crezi că asta nu înseamnă nimic? Îţi subestimezi puterea. Adevăr îţi spun Eu ţie: viaţa ta se desfăşoară potrivit cu intenţiile tale în ceea ce o priveşte. Deci, care e intenţia ta acum? Intenţionezi să dovedeşti teoria că viaţa rareori îţi aduce ceea ce alegi? Sau intenţionezi să demonstrezi Cine Eşti cu Adevărat şi Cine Sunt Eu?
Sunt mâhnit, jenat, aspru pedepsit.
Şi îţi serveşte la ceva? De ce, pur şi simplu, nu iei la cunoştinţă acest adevăr şi nu te îndrepţi către el? Nu are rost să te autoincriminezi. Observă ceea ce ai ales şi alege din nou.
Dar de ce sunt eu întotdeauna gata să aleg ceea ce este negativ şi apoi să-mi trag o palmă pentru asta?
La ce te aştepţi. De mic copil ţi s-a spus că eşti „rău”. Accepţi că ai fost născut în „păcat”.
A te simţi vinovat este un răspuns învăţat. Ţi s-a spus să te simţi vinovat pentru lucruri pe care le-ai făcut cu mult înainte să poţi face, de fapt, ceva. Ai fost învăţat să-ţi fie ruşine că nu te-ai născut perfect. Această aşa zisă stare de imperfecţiune în care ţi s-a spus că ai venit pe lume este ceea ce teologii tăi au neobrăzarea de a numi păcatul originar. Şi chiar este păcatul originar - dar nu al vostru. Este primul păcat care a fost aruncat asupra voastră de o lume care nu ştie nimic despre Dumnezeu, dacă crede că Dumnezeu ar vrea sau ar putea crea ceva imperfect. Unele dintre religiile voastre au construit întregi teorii teologice în jurul acestei concepţii greşite. Şi chiar aşa şi este - literalmente - o concepţie greşită, pentru că orice concep Eu - tot ceea ce fac Eu să aibă viaţă - este perfect; o reflecţie perfectă a perfecţiunii însăşi, făcută după chipul şi asemănarea Mea. Pentru a justifica ideea unui Dumnezeu care pedepseşte, religiile
voastre au simţit nevoia să creeze ceva care să Mă înfurie. Şi astfel, chiar şi acei oameni care duc vieţi exemplare simt cumva nevoia să fie salvaţi. Dacă ei nu simt nevoia de a fi salvaţi de
ei înşişi, atunci simt nevoia de a fi salvaţi de propria lor imperfecţiune implantată. Astfel, (spun aceste religii) mai bine ai face ceva - şi repede - pentru că, altfel, ajungi direct în iad.
Până la urmă, aceasta s-ar putea să nu îmbuneze un Dumnezeu furios, răzbunător şi ciudat, ci ar putea să dea viaţă unor religii furioase, răzbunătoare şi ciudate. Şi, în felul acesta, religiile perpetuează. În felul acesta, puterea rămâne concentrată în mâinile a puţini oameni, mai degrabă decât să fie trăită prin acţiunile a mulţi oameni. Bineînţeles că voi alegeţi în mod constant gândul cel mai mărunt, ideea cea mai meschină, conceptul de cea mai mică valoare despre voi înşivă şi puterea voastră, ca să nu mai vorbim despre Mine şi puterea Mea. Aşa aţi fost învăţaţi."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu