Ce să facem în cazul în care recunoaştem că trebuie să iertăm omul pentru jignire, iertăm în conştiinţă, iar în subconştient supărarea nu trece. Cum să scăpăm de aceasta?
— La început trebuie să înţelegem că supărarea constituie un leac pentru salvarea noastră şi a copiilor noştri. Apoi trebuie să înţelegem că în faţa lui Dumnezeu nu există cei care au dreptate şi vinovaţi, nu există om care ne-a supărat. Există Dumnezeu care ne vindecă şi ne conduce spre evoluţie. A ierta pe cineva înseamnă să accepţi pierderea fericirii umane.
Şi dacă în acest moment noi reţinem măcar o picătură de iubire Divină înlăuntrul nostru - pierzând-o pe cea umană, noi acumulăm iubire Divină.
Cu cât dezvoltăm mai mult în noi capacitatea de a ierta, adică de a accepta pentru sine voinţa Divină, odată cu năstrarea iubirii în suflet, cu atât mai repede începe să se schimbe subconştientul nostru. Noi vom putea înţelege mai rapid că omul care ne-a supărat n-are nici o vină dacă ni-1 închipuim ca fiind un copil.
Ura, enervarea şi supărarea faţă de un copil nu are sens. A educa prin frică, umilinţă şi invidie este ucigător pentru copil şi sinucigaş pentru părinţi. Dacă nouă nu ne place ceva în comportamentul copilului, trebuie să ne schimbăm noi şi să-l ajutăm să se schimbe şi el. Copilul poate fi pedepsit, dar întotdeauna trebuie iertat şi iubit. Deseori ni se pun întrebări de felul acesta: să presupunem că cineva din cunoştinţele dumneavoastră v-a înşelat, v-a umilit, v-a furat. Acesta trebuie iertat. înseamnă oare că relaţiile trebuie să fie la fel ca înainte? Deci,
iată, că dacă copilul devine huligan, trebuie să-l iubim şi să-l iertăm. Dar, în acelaşi timp, trebuie să-l îngrădim sau să-l pedepsim cu scopul de a-i fi mai uşor să se îndrepte. Noi suntem Divini în sufletul nostru dar avem un înveliş uman. De aceea noi trăim în spiritul unei logici duble - Divină şi umană.
lată de ce doresc să subliniez din nou că cea mai bună metodă de educare a oamenilor care ne înconjoară o constituie autoeducarea noastră. Mai demult am considerat că schimbările noastre profunde au o influenţă reală numai asupra copiilor. După aceea, spre mirarea mea, am început să observ că schimbările benefice petrecute în sufletul omului ce se afla în
audienţă la mine, nu numai că îl ajutau, dar deseori salvau viaţa rudelor, a prietenilor şi chiar a cunoştinţelor îndepărtate care aveau legătură cu acesta.
Apoi am înţeles că ceea ce numim noi emoţie constituie o structură de câmp. Când încep să mă schimb, atunci în jurul meu încep să se schimbe structura spaţiului şi a timpului. Cu cât sunt mai mari schimbările personale, cu atât mai real se schimbă tabloul lumii înconjurătoare. Se schimbă desenul evenimentelor, emoţiile oamenilor şi atitudinea lor faţă de mine. Cu cât sunt mai adânci şi mai pozitive schimbările, cu atât mai mare este circumferinţa influenţei asupra lumii înconjurătoare. Astfel se poate schimba soarta şi caracterul acelora care mă înconjoară.
Deseori sunt întrebat:
— Cum să-mi ajut ruda? Cum să mă rog pentru ea pentru ca să-i fie mai bine?
Iar eu răspund astfel:
— Doriţi să-i ajutaţi pe alţii? Atunci ajutaţi-vă pe dumneavoastră înşivă.
înainte eu nu am înţeles sensul acestei fraze, acum înţeleg că cel mai greu este să te învingi pe tine. Totul părea foarte simplu. Tocmai prin noi înşine, prin subconştientul nostru, prin emoţiile noastre foarte adânci, noi ajungem Ia relaţii reale şi interdependenţă cu de lumea înconjurătoare.
Schimbându-ne pe noi, schimbăm lumea din jurul nostru.
S.N. Lazarev - Dialoguri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu