Marturia unei lumanari.
M-ati aprins si va uitati ganditori la lumina mea.
Simtiti bucurie in suflet? In mod sigur eu ma bucur, pentru ca am un sens, numai cand ard. Nu sunt trista, chiar daca, arzand, am devenit mai mica. De fapt eu am doar doua posibilitati:
Prima, e sa raman intreaga. Asta ar insemna sa nu fiu aprinsa si atunci nu ma micsorez, dar nici nu-mi implinesc rostul.
A doua, ar fi sa raspandesc lumina si caldura si, prin asta, sa ma daruiesc chiar pe mine insami. Asta e mult mai frumos, decat sa raman rece si fara rost.
Si voi, oamenii, sunteti la fel. Cand traiti numai pentru voi, sunteti lumanarea neaprinsa, care nu si-a implinit rostul. Dar daca daruiti lumina si caldura, atunci aveti un sens. Pentru asta trebuie sa dati ceva: iubirea, adevarul, bucuria, increderea si dorurile pe care le purtati in inima. Sa nu va temeti ca deveniti mai mici. Asta e o iluzie. Inlauntrul vostru e mereu Lumina.
Ganditi-va, cu pace in suflet, ca sunteti ca o lumanare aprinsa. Eu sunt doar o simpla lumanare aprinsa. Singura, luminez mai putin. Dar cand suntem mai multe impreuna, lumina si caldura sunt mai puternice.
Si la voi oamenii e tot asa, “impreuna luminati mai mult”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu