Pentru mulţi cercetători, recentele manifestări extreme înregistrate în sistemul nostru solar, schimbările modelelor climatice şi sociale şi mutaţiile de natură geofizică nu-şi găsesc corespondent în tiparele de gândire ale lumii vestice.
Educaţia occidentală le cere specialiştilor să considere evenimentele anormale observate de ştiinţă ca pe nişte fenomene distincte, fără legătură între ele - mistere lipsite de context. Tradiţiile străvechi şi indigene, cum ar fi cele ale populaţiilor băştinaşe din America de Nord şi de Sud, din Tibet, sau cele ale comunităţilor situate la Qumran, lângă Marea Moartă, ne oferă totuşi un cadru de gândire, cu ajutorul căruia putem explica haosul aparent din lumea noastră. Aceste învăţături ne furnizează o viziune unitară asupra creaţiei, reamintindu-ne că trupurile noastre sunt făcute din aceleaşi elemente ca şi Pământul - nici mai mult, nici mai puţin.
Poate că străvechii esenieni, misterioşii autori ai Manuscriselor de la Marea Moartă, ne oferă una dintre cele mai clare perspective asupra relaţiei noastre cu lumea şi cu ştiinţa timpului şi cea a profeţiei. Confirmate de cercetările moderne, aceste texte vechi de 2500 de ani sugerează că evenimentele observate în lumea ce ne înconjoară oglindesc dezvoltarea credinţelor din interiorul nostru.
De exemplu, documente din secolul al patrulea, păstrate în bibliotecile particulare ale Vaticanului, oferă detalii asupra acestei relaţii, amintindu-ne că „spiritul Fiului Omului a fost creat din spiritul Tatălui Ceresc, şi corpul său din corpul Mamei Pământene. Omul este Fiul Mamei Pământene şi de la ea a primit Fiul Omului întregul său corp. Sunteţi una cu Mama Pământeană; ea este în voi, şi voi în ea.”
În felul lor simplu de a se exprima, esenienii ne vorbesc despre o relaţie pe care ştiinţa modernă ne-a confirmat-o astăzi.
Aerul din plămânii noştri este acelaşi aer care planează deasupra oceanelor şi goneşte printre crestele munţilor. Apa, care reprezintă aproape 98% din sângele nostru, este aceeaşi apă care
era, odată, în marile oceane şi în râurile de munte. Prin scrierile lor din alte vremuri, esenienii ne invită să ne vedem ca fiind una cu Pământul - şi nu separaţi de el. Această viziune străveche
asupra lumii ne oferă două principii cheie, menite a ne arăta drumul printre cele mai mari încercări ale timpurilor noastre moderne.
În primul rând, ni se reaminteşte că dezechilibrele provocate Pământului reflectă tulburările din corpurile noastre. Tradiţiile la care mă refer consideră că, de exemplu, slăbirea sistemului nostru imunitar şi excrescenţele canceroase din corpurile noastre sunt expresia interioară a unui colaps colectiv, care împiedică lumea noastră exterioară să ne dea viaţă. În al doilea rând, acest tip de raţionament ne invită să ne gândim la cutremure, erupţii vulcanice şi modele climatice ca la
o oglindire a marii schimbări care are loc în conştiinţa umană. Este evident, dintr-o asemenea perspectivă, că viaţa devine mult mai mult decât o serie de experienţe zilnice, care se desfăşoară aleatoriu. Evenimentele din viaţa noastră reprezintă nişte barometre vii, care ne arată cât am avansat pe parcursul acestei călătorii începute acum mult timp. Urmărind relaţiile noastre cu
modelele societăţilor şi ale naturii, noi, de fapt, asistăm la schimbările din interiorul nostru.
Această perspectivă holistică sugerează că schimbările din lume ne oferă şansa unică de a măsura consecinţele alegerilor, credinţelor şi valorilor noastre într-un mod dramatic, ca un fel de mecanism de feedback. Odată ce mecanismul este recunoscut, ne deschidem spre posibilităţi noi şi putem face chiar unele alegeri superioare în vieţile noastre.
GREG BRADEN - EFECTUL ISAIA
Un comentariu:
S U B L I M !!!
Trimiteți un comentariu