CALATORIA ASTRALA

1. NOTIUNI GENERALE DESPRE CALATORIA ASTRALA

Despre calatoria astrala se prea poate ca multi dintre dvs. sa fi auzit, citit, invatat, aplicat de-a lungul vietii. Altii dintre dvs. doar au auzit si poate nu cunosc anumite subtilitati care delimiteaza aceasta notiune din noianul noutatilor cu care ne confruntam zi de zi.

Sa vedem macar cateva dintre aceste notiuni, sa facem o deschidere acum catre o forma de cautare cu care ne vom mai intalni frecvent in calatoriile noastre printre mostenirile spirituale. In mod cu totul intentionat am legat de acest blog – blogul "Drumurilor Spirituale", pregatind multe dintre intalnirile (pe drumuri!..) pe care le voi prezenta, in viitor, prin deschiderile de cunoastere prezentate aici.

Calatoria astrala era folosita inainte de glaciatiune de catre populatiile umane lemuriene si atlante, in scop de cercetare detaliata si profunda a lucrurilor de o complexitate cu totul deosebita pe care ei le percepeau in acel moment al desfasurarilor evolutiilor planetare. Conditiile planetare de atunci permiteau oamenilor (ca spirite creatoare constiente inaintate pe cararile evolutiilor, intrupate pe Pamant) sa-si desfasoare adaptari complexe la realitatea pamanteana si sa-si cunoasca toate fortele cu care pot desfasura orice fel de manifestari pe Pamant.
Astfel de conditii se refereau in primul rand la un nivel foarte mare al vibratiei medii planetare – de pana la 400 – 500 % (comparativ cu ceea ce cunoastem noi azi, in preajma glaciatiunii, chiar mult mai inalte cu cat ne intoarcem mai mult in timp, catre stravechimi). Iar in al doilea rand – astfel de conditii se refereau la o dinamica a functiunilor corporale care permiteau un trai mult mai simplu:
– hranirea si intretinerea generala a corpurilor: prin osmoza, energizare si autostabilizare vibrationala individuala (adica: pastrarea vibratiei corporale la nivele optime desfasurarilor vietii curente, cu diferentele ei de usurinta sau greutate a desfasurarilor);
– desfasurarea unei forme de creatii materiale mentale, mult mai usor de realizat in acele conditii, care presupunea cunoasterea intregii fenomenologii galactice la incidenta cu planeta, aplicatiile de inalta tinuta calitativa si morala, ca activitate de cea mai mare importanta pe care oamenii o derulau permanent.

Inainte de a detalia putin cele de mai sus, pentru intelegerea mai clara a notiunilor, sa pecizez ca o astfel de calatorie nu isi are scopul sau bine constientizat in perioadele planetare de joasa vibratie, cand si corpurile vietuitoarelor isi restrang mult activitatile energetice, determinand spiritele sa lupte efectiv pentru supravietuirea lor in medii destul de ostile, comparativ cu viata dinainte. De aceea exista mecanisme automate – din functionarea normala a corpurilor si, prin inteligenta speciala, inaintata, a Fauritorilor (a coordonatorilor-lucratori din galaxie), planeta si steaua care o guverneaza desfasoara mecanisme indreptate spre intretinerea vietii si a desfasurarii fortelor spirituale ale tuturor vietatilor planetare.

In astfel de conditii, calatoria astrala devine stare natural-fiziologica in care, atunci cand se instaleaza oboseala (adica scaderea in valoare medie a vibratiei individuale) automat corpul astral se detaseaza de restul sistemului corporal, creindu-se, prin mecanisme in a caror detaliere nu intram deocamdata, aceasta autostabilizare vibrationala: prin care corpurile isi recupereaza vibratia, fiind apte sa permita spiritului sa-si desfasoare in continuare, zi de zi, activitatile cu care el este obisnuit. Adica se instaleaza starea de somn, de regula pentru toate vietuitoarele planetare prin formarea unui mecanism de conditionare naturala: lasarea noptii – pentru unele vietuitoare, sosirea diminetii – pentru altele, in functie de sarcinile de destin specifice treptei de evolutie pe care o parcurg ca spirite intrupate.

In etapa contemporana, de joasa vibratie medie planetara, daca ne referim unilateral la evolutiile umane, delimitam notiunea de somn de aceea de calatorie astrala in sine, in care calatoria astrala ramane ca notiune constientizata, de cercetare specific astrala: aprofundata, detaliata, extinsa dincolo de "marginile" locului de desfasurare a vietii cercetatorului.
Acum putem sa sintetizam cele de mai sus astfel: calatoria astrala a spiritului, prin detasarea corpului astral de restul sistemului corporal (de care ramane insa legat printr-o structura aflata in prelungirea unui plex central, structura care, popular, poarta numirea de cordon) are un dublu scop:
– autostabilizarea vibrationala proprie, actiune automata care se desfasoara numai prin intermediul acestui corp – care de altfel este cel dintai care pierde vibratia optima desfasurarii activitatilor necesare conform destinului. Iar acest lucru se petrece datorita variatiei starilor emotionale (exteriorizate sau nu), modificate de la starea de echilibru, in urma impulsurilor primite (interioare si exterioare deopotriva). O astfel de activitate a corpului astral (de autostabilizare vibrationala) este automata, in sensul ca acesta este atras cu putere de o banda de stabilizare vibrationala planetara: o structura planetara, adica din componenta elementelor matriceale eterice planetare, care se afla la o distanta relativ redusa fata de Pamant. O astfel de structura are o valoare vibrationala optima pentru fiecare grup spiritual care desfasoara evolutii pe o planeta. Vom detalia in studii separate formarea si functionarea unor asemenea structuri. In continuare, corpul astral, ajuns la o vibratie optima pentru individualitatea sa, se reintoarce in sistemul corporal, sistem care imprumuta vibratia astfel inaltata de la corpul astral, stabilizandu-se vibrational pe fiecare treapta de vibratie interioara. Procesul este mult mai complex, implicand si alte structuri, dar deocamdata sa ramanem in acest segment de detaliere.
– desfasurarea de calatorii astrale cu scop informativ-lucrativ, in cadrul carora fiecare spirit in parte deruleaza actiuni individuale sub ocrotirea entitatilor astrale insotitoare: proprii si de grup spiritual propriu; desfasoara activitati indreptate catre cunoasterea si aprofundarea cunoasterii mediului universic local, indreptate catre ajutor (de invatatura) oferit si primit in cursul unor astfel de cunoasteri, precum si aplicatii de natura astrala: cunosterea, intretinerea si folosirea structurilor planetare, a desfasurarilor de biosistem planetar, a desfasurarii vietii si activitatii vietuitoarelor intrupate in corp astral sau fizic-solid.


2. VANATORII DE VISE

Discutand despre un astfel de procedeu este de remarcat faptul ca, in lumea contemporana – adica de dupa ultima glaciatiune, calatoria astrala (ca activitate constienta) a ramas conditionata de o pregatire speciala, destinata constientizarii scopului sau de cercetare. Insa calatoria astrala devine, chiar in aceste conditii, pentru orice calator=cercetator astral, si somn profund in care are loc recuperarea vibratiei personale.
Lumea intuitiva de dupa glaciatiune era impartita in societati retrase si societati deschise tututor formelor de manifestare a spiritelor umane, indiferent daca ele erau sau nu morale pentru desfasurarea vietii si creatiei umane. Caci, la asemenea nivele foarte joase de vibratie, multe spirite nu au inca experienta de manifestare de inalta calitate: o astfel de inaltare se capata incet, treptat, pe parcursul mai multor reveniri in aceasta zona a universului. In societatile retrase, organizate si indrumate (coordonate) de oameni stravechi, buni cunoscatori ai oamenilor si ai manifestarilor, precum si ai intuitiilor umane, calatoria astrala era deschisa oricui avea inclinatia naturala de a o folosi, indiferent daca era coordonator, invatator sau maestru al unor meserii in asezarile locale. Fiecare om putea practica si oferea rezultatele cercetarilor proprii dupa puterile de manifestare proprii, dar toti oamenii erau incurajati sa-si pastreze intuitiile, viziunile si incredintarile aparute spontan inca din primii ani de viata, continuand de-a lungul vietii sa foloseasca metode de cercetare mentala sau astrala, sau sa foloseasca rezultatele celor intreprinse de cercetatorii consacrati astfel ai asezarii lor. Practic, toata viata comunitatilor umane se desfasura pe principiile unor astfel de cautari si aplicatii.

In lumea deschisa, locul indrumatorilor stravechi (caci in prima parte a vremurilor, dupa glaciatiune, toate comunitatile umane s-au refacut sub indrumarea stravechilor) a fost luat treptat de spirite intrupate din randurile unor grupuri special venite pentru a invata sa coordoneze comunitati umane. Dar ele nu au inca formata experienta de acest fel in aglomeratii spirituale planetare, avand numai experienta de traire in propriile lor grupuri spirituale. Cei care au ajuns astfel conducatori de societati au fost (si sunt) spirite puternice in propriul lor grup, remarcandu-se in decursul evolutiilor ca lideri pe diferite nivele, si experimentand astfel diverse feluri de coordonari, in diferite feluri de trairi ale evolutiilor lor. Treptat ele insa invata, din propriile lor uriase greseli, din egoismele formate in timpul evolutiilor lungi sub forma de tot felul de vietuitoare inconstiente de lumea exterioara perceptiilor lor, cum sa-si deturneze atentia si lucrarile de tot felul de la scopuri inguste – de turma, de grup propriu, de casta, de individ rupt de semenii sai – catre idealuri extinse, ajutorari oferite unor segmente populationale din ce in ce mai largi, cu teluri mai inalte, cu misiuni mai cuprinzatoare...
In zorii istoriei antice (prima forma a istoriei noastre contemporane, de fapt, din epoca pe care am numit-o intuitiva) cei care au fost primii mostenitori ai procedeelor stravechi au fost babilonienii. Ei au folosit calatoria astrala in cercetare, pentru realizarea unor procedee inaintate de creatie materiala manuala, punand bazele creatiei comunitare in lumea lor. Au incurajat fiecare mebru al comunitatilor locale sa-si desfasoare priceperea, talentul, cunoasterile – preluate din familie sau intuite din vietile anterioare puternic lucrative (chiar daca ele fusesera in plan mental). Si, ceea ce este mai important pentru dezbaterile noastre, primele practici constiente prin care s-a incercat influentarea de la distanta a oamenilor, in cadrul contactelor politice locale, au aparut in sanul societatii babiloniene si au fost indreptate catre imbunarea oamenilor, catre linistirea sufletelor (corpurilor lor astrale) in relatiile dintre formatiunile statale nou formate; catre deturnarea intentiilor lor negative spre gasirea unor cai amiabile in relatiile inter-statale.

Cu timpul, astfel de practici au fost preluate de partenerii lor de trai, pe cai intuitive, ajutate de intelegerea unor informatii mostenite de la generatiile anterioare: inscriptii pe suport solid=piatra, constructii (fresce) sau piele prelucrata, papirus, etc. sau mosteniri prea putin intelese, transmise pe cale orala.
Dar nu toate grupurile spirituale din astfel de conjuncturi planetare au avut un grad inaintat de echilibru social, astfel incat asemenea practici superioare au decazut in moralitatea lor, devenind perverse, imorale. Ajungem astfel in epoca primelor dinastii egiptene, in care asemenea practici perverse au devenit meseria de baza a preotilor egipteni. Ceea ce se folosea nu era numai intrarea in starea undelor cerebrale numita de noi "alfa" – stare in care se poate influenta de la distanta participantii la discutii, in acelasi timp cu sustinerea unor protectii personale, individuale, prin care posesorul se ascunde in activitatea sa de perceptiile intuitive ale omului. Calatoria astrala a inceput sa fie folosita si si-a dezvoltat noi valente, din ce in ce mai complexe si mai perverse in acelasi timp. Practic, perversul „lucrator” („operator”) se afla in stare de lucru asupra participantilor la discutii, dar ascuns in spatele unor asemenea protectii = perdele energetice de aceeasi vibratie ca si aceea a mediului inconjurator, care nu lasau detectarea unei activitati in spatele lor.

Influentarea practicata la inceput in sensul diminuarii vibratiei participantilor, care se manifestau prin oboseala, scaderea concentrarii si chiar enervarea lor, ducand la conflictele dorite de preotii egipteni, a fost ulterior adancita prin atacarea cordoanelor astrale ale conducatorilor popoarelor "dusmane" sau ale descendentilor lor, distrugerea treptata a corpurilor plapande ale descendentilor proaspat nascuti, slabind vitalitatea neamului de conducator. O asemenea infaptuire avea loc si la oamenii maturi, in momentul trecerii de la trezie la somn, atunci cand corpul astral se detaseaza si deruleaza cordonul de stabilizare al legaturii cu restul sistemului corporal.

In popor asemenea operatori se numeau "vanatorii de vise" sau "vanatorii de visatori".
Povestea lor este lunga si foarte ampla. Multe popoare au preluat de la ei – sub diferite forme – o asemenea grea mostenire. Religia, societatile secrete, mai mult sau mai putin desecretizate azi, au folosit si folosesc si in prezent asemenea practici, sau se folosesc din plin de rezultatele celor create in mileniile trecute. Referitor la unele fapte descrise in Biblie, in Vechiul Testament, sa nu ne amagim cu incredintarea ca Dumnezeu a dat acele pedepse poporului egiptean, pentru a lasa sa iasa evreii din mijlocul lui. Sa nu ne mai amagim cu ideea – asa cum este prezentata mai nou in filme in circulatie prin You Tube – cum ca Moise a fost un simplu cioban care a vazut un stalp de foc pe o pajiste, in timp ce isi crestea oile... Este bine sa citim cu atentie Biblia si sa vedem ca Moise a fost crescut ca un urmas de tron egiptean, ceea ce insemna pentru acele timpuri o invatatura uriasa in directia celor de mai sus. Cunoscand bine "tainele" preotesti (inclusiv astronomie, geografie, specificitati ale functionarilor climatice si fenomenologii locale) Moise a dascalit preotii iudei, mai mult sau mai putin inocenti si, impreuna, si-au unit puterile pentru a-i invinge – intr-o lupta mental-astrala extrem de dura – si pentru a-si recupera libertatea. Ar fi bine sa intelegem acest lucru doar si pentru a salva de la macelul infiorator din fiecare an bietii miei, al caror sange a fost folosit pentru a delimita casele iudeilor de cele ale egiptenilor, de parca Dumnezeu nu ar fi stiut cine erau iudei si cine erau de alt neam; dar atunci cand lucrurile erau realizate de incepatori – cum erau atunci preotii iudei, o asemenea delimitare se impunea de la sine in lupta astrala care nu putea sa dea gres in acel moment.

Din fericire, Dumnezeu nu face ceea ce face omul, dar il lasa pe om sa faca ceea ce poate, pentru ca apoi sa-l invete sa nu mai faca acel lucru niciodata, daca se ridica impotriva semenilor sai...
Religia a fost impusa treptat popoarelor prin influente sau cu biciul, desi este bine sa recunoastem faptul ca fiecare forma de religie in parte imparte darul de mostenire spirituala pe care il poarta, din practica indelungata a poporului local. De multe ori el este un dar, cadou cu caracter stiintific pur, pe care il poarta, pe care il descoperim azi, de la cei care au lasat mostenire inocenta sau au incercat sa mladieze legatura dintre popor si religie, atunci cand devierile erau prea mari pentru ca oamenii sa mai ajunga sa creada in forte coordonatoare dumnezeiesti, de buna credinta – chiar daca sunt prezentate ca fiind pedepsitoare.

Multumiri lui Cristiana pentru acest material!
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com