Doua melodii deosebite...

Lectie...

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor (ateu) tine cursul de filozofie.

Sa va explic care e de fapt conflictul intre stiinta si religie...

Esti crestin, nu-i asa, fiule?
Da, dle, spune studentul
Deci crezi in Dumnezeu?
Cu siguranta!
Dumnezeu e bun?
Desigur, Dumnezeu e bun.
E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?
Da
Tu esti bun sau rau?
Biblia spune ca sunt rau.
Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin. Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?
Da, dle. As incerca.
Deci esti bun.
N-as spune asta.
Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu.
Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.
El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Iisus sa-l vindece. Cum de Iisus e bun? Poti raspunde la asta?
Studentul tace.
Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.
Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?
Pai., da, spune studentul
Satana e bun?
Studentul nu ezita la aceasta intrebare "Nu"
De unde vine Satana?
Studentul ezita. De la Dumnezeu.
Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?
Da, dle.
Raul e peste tot, nu-i asa?Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
Da
Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.
Din nou, studentul nu raspunde.
Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?
Studentul se foieste jenat. Da
Deci cine le-a creat?
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea. Cine le-a creat? Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Iisus Christos, fiule?
Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.
Da, dle profesor, cred.
Batranul se opreste din marsaluit. Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Iisus?
Nu, dle. Nu L-am vazut.
Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Iisus al tau?
Nu, dle, nu l-am auzit.
L-ai simtit vreodata pe Iisus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Iisus sau a lui Dumnezeu?
Nu, dle, ma tem ca nu.
Si totusi crezi in el?
Da.
Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?
Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.
Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.

Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.
Dle profesor, exista caldura?
Da
Si exista frig?
Da, fiule, exista si frig.
Nu, dle, nu exista.
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.
Studentul incepe sa explice. 'Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit "frig". Putem ajunge pana la 458 de grade F sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig - daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut (-458 F) inseamna absenta totala a caldurii. Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.

Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.

Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?
Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?
Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?
Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.
Ce vrei sa demonstrezi, tinere?
Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.
De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza. Gresite? Poti explica in ce fel?
Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul. Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?
Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.
Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.
Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. predati studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?
Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.
Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa. E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras. E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune - cu tot respectul, dle - ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?

Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde. Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu..
Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?
Acum nesigur, profesorul raspunde: sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.
La asta, studentul a replicat: Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.
Profesorul s-a asezat...

PS: Studentul era Albert Einstein.
Albert Einstein a scris o carte intitulata Dumnezeu vs. stiinta in 1921

Multumiri lui Anca pentru acest material!

Traiti-va potentialul!

Mesaj de la Arhanghelul Uriel 1 martie 2010 (ii multumim Alexandrei)
Traiti-va potentialul!

Potentialul reprezinta o energie neexprimata, aflata in asteptarea intentiei, a gandului si a credintei, pentru a da nastere unei forme. Fiecare dintre voi are potential sub forma multor niveluri diferite de energie ce asteapta conectarea si exprimarea. In cadrul fiecaruia dintre aceste niveluri puteti crea o realitate diferita, oricare dintre ele fiindu-va disponibila atunci cand va gasiti alinierea corespunzatoare si aveti intentia care se potriveste cu vibratiile respective. Intreaga energie raspunde Legii Universului, asa ca, atunci cand manifestarea nu are loc, inseamna ca exista un aspect al procesului care nu este in aliniere.

Va indepliniti intotdeauna potentialul care va este disponibil in fiecare clipa. S-ar putea sa va doriti mai mult decat traiti in prezent pentru ca stiti ca acest lucru este posibil, dar nu va aflati inca la vibratia necesara pentru stabilirea conexiunii. Sau vedeti potentialul in ceilalti si incercati sa il manifestati pentru ei, si nu pentru voi. E adevarat ca este un dar sa poti sa le oferi altora o imagine a realitatilor care le sunt posibile, insa acest potential se poate manifesta numai si numai prin eforturile lor. Cel mai mare dar pe care il puteti face lumii este sa va traiti propriul potential. Cum creati o realitate care sa va exprime potentialul de la un moment la altul? Incepeti prin intelegerea ca transformarea reprezinta miscarea de la un nivel de potential la altul. Planificarea acestei miscari este divina si se petrece dincolo de nivelul mintii. Ea reprezinta comunicarea pe care sufletul vostru o are cu el insusi, este cea care impune ca raspuns transformarea voastra. Puteti interpreta aceasta miscare prin intermediul ego-ului si sa raspundeti cu frica sau sa o interpretati prin centrul vostru divin si sa stiti ca va pregatiti pentru un nou potential si ca modelul unei noi realitati se creeaza in interiorul vostru.

Nevoia de a intelege aceste miscari cu mintea voastra constienta va reflecta frica de necunoscut si credinta ca Universul va face lucruri pentru care nu sunteti pregatiti. Pe masura ce evoluati spre incredere, puteti exersa crearea unei realitati in desfasurare care trece de la o transformare la alta, fiecare dintre realitati exprimand un nou nivel al potentialului. Puteti face asta fara teama, pentru ca acest proces va reflecta cresterea si intelegerea, iar potentialul reprezinta ceva ce ati creat deja ca o posibilitate pentru voi. Cand aveti intentia de a trai la nivelul potentialului va exprimati cele mai inalte energii posibile pe care le puteti accesa in momentul respectiv. Si, astfel, daruiti Pamantului si omenirii cea mai inalta prezenta a voastra.

Echilibrarea energiilor

Unul dintre lucrurile pe care le putem preda copiilor Indigo si Cristal (si pe care il putem practica noi insine) este modul de echilibrare a energiilor. Atunci cand sunt in dezechilibru, energiile sunt resimtite ca fiind imprastiate, inspaimantatoare si naucitoare. Ele ne pot face sa ne simtim fara control, sa simtim ca avem prea multe alegeri care ne preseaza si ca trebuie sa luam hotarari prea repede si fara suficiente informatii. Putem fie sa permitem acestor energii sa ne ia pe sus, fie sa luam o pauza, sa gasim echilibrul si apoi sa luam decizii care sa reflecte modul in care dorim sa folosim aceste energii.

Aceste energii au surse diferite, inclusiv acelea de care suntem constienti, cum ar fi alti oameni si situatii. Dar ele exista si in asteptari (asteptarile noastre sau cele pe care credem ca le au ceilalti in legatura cu noi) si in credinte. Echilibrarea lor nu are atat de mult de-a face cu eliberarea, cat cu decizia de a alege ce energii ne permitem sa pastram sau sa exprimam si ce energii eliberam. Chiar daca noi credem ca trebuie sa echilibram toate energiile care ne ies in cale, ceea ce avem de facut in realitatate este sa discernem care sunt benefice pentru noi, lasandu-le pe toate celelalte sa treaca.

Ia ceva timp si efort sa il inveti pe un empatic (asa cum sunt multi copii cu energii inalte) sa fie selectiv in ceea ce priveste energia la care raspunde. Dar asta este ceea ce trebuie sa facem daca vrem sa-i dam uneltele de care are nevoie pentru a invata cum sa-si gaseasca propriul centru, in haosul creat de multitudinea de tipuri de energie pe care le simte. Cel mai bun mod in care se poate face asta este sa punem intrebarea simpla: „Este a mea sau a altcuiva?”. Raspunsul va fi intotdeauna adevarat. Daca nu este energia lui, si de obicei nu este, este nevoie sa fie tratata corespunzator. Orice energie care apare brusc, este prea intensa sau dramatica si ne da o senzatie de disconfort, este o energie straina, care isi cauta echilibrul. Ar trebui trimisa inapoi la proprietar sau eliberata in Univers.

Chiar si copiii mici pot fi invatati sa faca asta, ceea ce ii va ajuta sa evite sentimentul ca sunt raspunzatori de toate energiile din jurul lor. Atunci vor fi mai calmi, mai centrati si mai putin nelinistiti, avand cunoasterea faptului ca detin controlul asupra energiilor care candva le invadau spatiul, cerandu-le timp si atentie. Aceasta unealta simpla ii va ajuta sa ramana centrati atunci cand sunt in preajma celorlalti si le va da puterea sa-si gestioneze energiile in moduri care sa serveasca binelui lor superior. Aceasta este o unealta pe care o poate folosi oricine, in orice situatie, pentru a ramane centrat si echilibrat. Cu cat este folosita mai mult, cu atat devine mai automata utilizarea ei, pana cand procesul de a te indeparta de energia straina si de a ramane in propriul centru devine un raspuns automat la orice energie care distruge pacea si bucuria.

Sursa: editura for-you

Liberul arbitru si lectiile de viata..

"Pentru propria voastra dezvoltare, este esential sa acceptati conceptele cu care sunteti in rezonanta si sa ignorati restul. Adevarul este un lucru personal si intim, diferit pentru fiecare. Retineti doar ceea ce vi se pare bine si corect, iar restul lasati-l deoparte. Cel mai mare dar cu care v-a inzestrat Spiritul este puterea de a alege, pe care o detineti fiindca aveti liber arbitru!

Cei care va adaptati deja vietile la a cinsti nevoile pe care le aveti in aceste energii care se modifica veti duce o viata mai usoara. Cat ii priveste pe cei care simt nevoia de a face schimbari-si stiu ce anume trebuie schimbat, insa nu fac nimic-ramane si aceasta o alegere.

Cand alegeti din frica, alegeti o cale mai joasa! Oricand aveti de ales, sa stiti ca este mai mult decat o simpla optiune intre da si nu, intre a ramane sau a pleca. Intotdeauna exista o a treia sau o a patra alternativa de luat in considerare.

Calea non-actiunii ii da semnal Universului din jurul vostru sa faca ce vrea el si nu ce vreti voi. Pe aceasta cale, Legea Atractiei va aprofunda lectiile, facandu-va sa va simtiti loviti de intorsaturile misterioase si incontrolabile ale vietii. Aceasta este vechea cale, modul cel invechit, din 3D, de a vedea viata-separatist si bazat pe frica-in care va lasati viata sa ia controlul asupra voastra.

Uneori, cand va este greu sa luati o decizie, o alegere inteleapta este sa spuneti: “ Da, stiu ca raspunsul se afla undeva, doar ca nu stiu inca unde si cum sa-l gasesc.”

Este mult mai productiv sa constatati ca nu aveti toate informatiile, decat sa va blocati sau sa renuntati, fiindca nu aveti nicio solutie. Unii se silesc sa faca o alegere pe care, in strafundul inimii, o simt ca nefiind cea mai buna, dar o fac pentru ca le suna bine in minte.

Iata momentul in care va rugam sa va amintiti de Sincronizarea Divina. Chiar daca solutia cea buna nu este evidenta, nu trageti niciodata concluzia ca ea nu exista!

Puteti vedea aerul? Nu. El exista? Da. V-ar lipsi daca ar disparea – chiar daca nu-l puteti vedea? Foarte mult! Ati sti pe loc, fiindca nu ati mai putea sa respirati. Toate aceste exemple au legatura cu fortele invizibile ale energiei, pe care le folositi zi de zi si pe care le considerati ca fiind de la sine intelese.

Toate solutiile si raspunsurile exista in voi, chiar daca nu le puteti vedea inca! De ce lucrurile bune nu pot fi simple? De ce nu se poate ca solutiile cele mai bune sa fie usoare? Daca credeti ca orice rasplata nu poate veni decat dupa o munca asidua si grea, atunci aceea este calea pe care ati ales sa v-o impuneti.

Daca asta asteptati de la viata, atunci asta va fi ceea ce veti crea. Convingerile voastre va creeaza realitatea! Realitatea voastra duala este astfel conceputa, astfel incat sa conformeze nivelului vostru de vibratie.

Orice se intampla in jurul si inauntrul vostru poate fi considerat si explicat din perspectiva lectiilor de viata pe care sufletele voastre cauta sa le invete. Multe situatii de criza sunt lectii care nu vi s-au prezentat cand v-ar fi fost usor sa le faceti, iar in prezent iau proportii care creeaza perturbatii.

Daca ati studia evolutia acestor situatii, ati vedea momentele in care au devenit obstacole, in care concluziile comunicatiei au blocat potentiala rezolvare, iar focalizarea asupra unei situatii sau ignorarea ei au schimbat cursul lucrurilor, intr-o directie sau alta.

Poate fi foarte constructiv sa va uitati in urma, ca sa vedeti greseala si sa nu o repetati. Intoarcerea in trecut poate fi si foarte distrugatoare, daca va impotmoliti in el, spunandu-va ca ar fi trebuit sa faceti asta sau cealalta, numai sa fi stiut… Pai, daca ati fi stiut, lectia nu ar fi existat!

Detasati-va de drama experientei prin care treceti si priviti-o fara patima! Care e cel mai mare rau care vi s-ar putea intampla, daca faceti aceasta alegere? Cei care refuza sa aleaga isi vor da seama ca viata alege in locul lor. Daca nu va ingrijiti de viata voastra, in aceste noi energii, viata va va obliga sa repetati lectia pe mai multe cai.

Frumusetea puterii voastre consta in capacitatea de a invata din alegerile voastre, de a va schimba mentalitatea si de a alege din nou! Asa progreseaza sufletul – si Nu stand pe loc."

Extras din cartea "Cercul Gratiei", Edna G. Frankel, Editura For You

Legea Unimii

Legea Unimii afirmă că tot ceea ce vine din Dumnezeu este de la Dumnezeu. Orice îşi are originea în întreg, aparţine întregului. La fel cum Dumnezeu nu poate fi divizat, nici o expresie a lui Dumnezeu nu poate fi divizată. Fiecare este întreg şi complet. Nici o expresie a lui Dumnezeu nu are vreo lipsă şi toate expresiile lui Dumnezeu sunt Bune. Aceasta este legea care a făcut posibilă crearea lui Adam, primul om. Aceasta este semnificaţia cuvintelor din Geneză, când se spune că omul a fost făcut “după asemănarea Sa”.

Dumnezeu, Esenţa Creatoare a Tot Ceea Ce Este, nu poate fi descris pe deplin.

Dar, deşi nu-L putem descrie complet prin folosirea cuvintelor şi conceptelor, noi Îl putem experimenta pe Dumnezeu. Această trăire este, în mod esenţial, MISTICA. Este trăirea pe care au avut-o profeţii. Ei au experimentat starea de a fi Una cu Dumnezeu.

Ei au venit la Dumnezeu cu evlavie si respect, dar nu cu frică. La urma urmei, nu se apropiau de “un altul”, ci de sursa – de creatorul lor. La fel ne apropiem şi noi de Dumnezeu, cum vine un fiu sau o fiică la Tatăl sau la Mama sa. Ne apropiem cu mintea şi inima deschise, căutând sfat, înţelepciune, călăuzire, înţelegere şi sprijin.

Iisus ne-a spus că Împărăţia Cerurilor sălăşluieşte în interiorul nostru. Cu toate acestea, mulţi dintre noi am căutat în zadar să-l găsim pe Dumnezeu în afara noastră.

Învăţăm să venim la Dumnezeu cu mâinile goale, să venim la altar cu smerenie şi respect.

Învăţăm să vorbim direct cu El, din inima noastră – şi să-I cerem îndrumare sau ajutor. Aceasta este adevărata rugăciune. Ea vine din străfundul inimii şi este sinceră.

Atunci când venim la Dumnezeu, intrăm în templul interior. Ne deschidem posibilităţii de a primi iubirea, grija şi îndrumarea lui Dumnezeu. Ne deschidem către posibilitatea ca, indiferent cât de mult ne-am luptat sau am suferit în această viaţă, să ne conectăm la iubire şi adevăr şi să readucem viaţa, din nou, la o stare de armonie şi aliniere cu legile spirituale.

Legea Unimii spune că esenţa noastră trăieşte în Dumnezeu. Este “calea, adevărul şi viaţa” la care trebuie să ne aliniem şi pe care trebuie să le urmăm.

Nimeni altcineva nu ne poate da răspunsurile şi nu ne poate purta către acest adevăr. Trebuie să venim la el benevol. Trebuie să ne cerem legătura cu esenţa creatoare din interior. Locul în care cerem acest lucru este adevăratul templu. Nu este vorba despre un loc exterior. Nu e un loc din lume. Este un loc din inima si mintea noastra. Este un loc sfânt, deoarece acolo Îl întâlnim pe Dumnezeu. Nici un alt loc din lume nu este atât de sfânt precum acesta, fiindcă numai în acest loc putem găsi adăpost.

Atunci când Îl găsim pe Dumnezeu în interiorul inimii şi al minţii noastre, nu ne putem da puterea altora şi nici nu vom căuta să devenim o autoritate pentru altcineva. Vom respinge autoritatea exterioară şi vom descoperi autoritatea din interior.

Dat fiind că Dumnezeu este întreg şi complet, iar noi suntem din Dumnezeu şi de la

Dumnezeu, şi noi suntem întregi şi compleţi. Esenţa lui Dumnezeu se află în mine şi în tine, căci suntem puieţi al aceluiaşi copac.

Scânteia Divină trăieşte în inima noastră. Putem uita că este acolo. Ne putem pierde în spectacolul dramatic al lumii şi în viaţa noastră agitată. Însă scânteia rămâne în miezul fiinţei noastre şi o putem găsi şi îngriji.

Într-adevăr, aceasta este ceea ce practica spirituală aduce după sine. Este comuniunea cu Dumnezeu, în tăcerea inimilor noastre. Practica spirituală are grijă de Scânteia Divină lăuntrică şi o ajută să se dezvolte într-o flacără constantă, care îşi revarsă lumina asupra tuturor locurilor întunecate ale sufletului. Aceasta scoate la lumină greşelile şi arde neadevărul. Ne centrează şi ne ţine conectaţi la Sursa noastră, astfel încât să putem servi în lume cu compasiune pentru alţii şi pentru noi înşine. În felul acesta, dăm naştere propriei divinităţi în timp ce ne aflăm încă în formă umană.

Conştiinţa unităţii este starea de conştiinţă în care intrăm atunci când simţim prezenţa lui Dumnezeu în interiorul inimilor şi minţilor noastre. În această stare de conştiinţă, Siritul lui Dumnezeu locuieşte înăuntrul nostru. Putem experimenta această stare ca o căldură sau energie în centrul inimii – şi ca pace şi linişte în interiorul minţii. Trăim în profunzimea deplină a momentului prezent, fără dorinţa de a ne gandi la trecut sau la viitor. În acest moment, ştim că suntem perfecţi exact aşa cum suntem şi la fel sunt şi ceilalţi. Nu vedem probleme. Nu există nimic care ar trebui schimbat sau reparat. Nu există lipsă sau neajunsuri. Totul este perfect, aşa cum este.

Cum este timpul petrecut în comuniune cu Dumnezeu? Este o experienţă de extaz, întrucât simţim recunoştinţa pentru tot ceea ce înseamnă viaţă şi binecuvântăm şi iubim totul.

Atunci când trăim în conştiinţa unităţii, nu ne simţim separaţi de Dumnezeu sau de fraţii şi surorile noastre. Aceasta este semnificaţia “raiului” pe Pământ, întrucât Dumnezeu este prezent în inimile şi gândurile noastre.

Nerespectarea acestei legi atrage după sine starea de separare si de a nu merita ceea ce-ţi doreşti. Mulţi oameni se simt singuri, izolaţi, abandonaţi de Dumnezeu de a cărui existenţă nici nu sunt siguri. De asemeni, sunt mulţi oameni care se luptă cu ideea că poate nu merită să aibă tot ce-şi doresc. Dacă suntem manifestarea umană a unui aspect dumnezeiesc, nu merită oare orice părticică din Dumnezeu să primească tot ceea ce e mai bun? Nu vorbim aici despre pretenţia la titluri sociale sau la un stil de viaţă extravagant, cu cheltuieli frivole, pur şi simplu fiindcă “ni se cuvine”, ci despre a ne îngădui să merităm superlativul absolut al unei vieţi echilibrate, împlinite, conştiente şi bogate, pentru că suntem aici ca să-l slujim pe Dumnezeul din noi.

În contextul universal al vieţii mai există un mod de a aborda chestiunea meritului. Toţi venim pe lume cu trei sarcini principale:

1 – să ştim cine suntem, dintr-o perspectivă spirituală, înseamnă să ne explorăm fiecare aspect al fiinţei, nelăsând nici o piatră neîntoarsă. Prin această explorare, ajungem nu numai să ne cunoaştem Sinele, ci începem să-L cunoaştem şi să-L înţelegem mai bine pe Dumnezeu, din moment ce noi suntem în Dumnezeu şi El e în noi.

2 – să ne trăim misiunea spirituală înseamnă să ne menţinem fiecare aspect al vieţii în armonie şi în concordanţă cu acea misiune. Atunci, fiecare gând, fiecare cuvânt, fiecare faptă vor fi o reprezentare a esenţei noastre divine şi un dar pentru lume. Trăindu-ne misiunea sufletului ne lăsăm însemnul unic asupra lumii şi creem în mod conştient o moştenire pentru generaţiile viitoare.

3 – învăţarea lecţiilor înseamnă să acceptăm şansa de a învăţa şi de a ne dezvolta cu fiecare experienţă. Fiecare interacţiune cu lumea din jurul nostru ne oferă un dar. Avem îndatorirea să cunoaştem darul sau lecţia, s-o primim şi s-o integrăm în conştiinţa noastră, pentru a ne extinde în continuare sentimentul de Sine.

Când ne concentrăm viaţa asupra acestor trei sarcini, nu se mai pune problema că merităm să ni se împlinească visurile, ci, mai degrabă, că avem responsabilitatea să le concretizăm.

Sursa: www.lumeaingerilor.ro