Din afara corpului




Din afara corpului 

Corina M. R.

Confesiuni 

   M-am decis să îmi asum riscul unor relatări uimitoare pentru mintea umană obișnuită, din iubirea pentru mine însămi (spre care tind) și libertatea ce mi-a înființat existența, în speranța că odată ajunsă la ultima pagină de scris totul va fi mai clar în primul rând pentru mine, iar încrederea și respectul îmi vor fi luminat deja Calea. Cum port în suflet ambiția unui final reușit, cine știe când și care va fi pagina destinată încheierii?!

   Dedic aceste pagini fricii mele de moarte, ca ultim omagiu și cu recunoștință că mi-a aparținut, că mi-a permis să îi străbat fiecare încăpere, acum când zăresc deja ușa pe care intrasem.
   Cred că cele mai mari emoții le-am avut și le am încă, în minutele dinaintea somnului. Cele mai mari dezamăgiri au fost și rămân cele născute din privirile acuzatoare ale celorlalți. Cea mai mare suferință mi-a adus-o negarea în fața tuturor inclusiv în fața mea, a ceea ce sunt și trăiesc. Nu mă voi ascunde în spatele unor metafore, și nu mă voi folosi de scris pentru a-mi și a-ți spori imaginația. Această carte nu este un exercițiu de imaginație! Fiecare trăire, experiență, emoție, este autentică.
Te provoc la curaj!
Fiecare om este dator cu cel puțin o moarte...


- Cap 1- 

Prima dată

 ...s-a întâmplat pe fondul unei epuizări fizice foarte mari, astfel că toată atenția corpului, a gândurilor și a oricăror trăiri interioare, era îndreptată către finalizarea cât mai rapidă a renovării unui apartament.
   Într-o astfel de stare fizică, și cu un bagaj de două palme peste obraji, cu rol de control vis-a-vis de capacitatea mea de a menține ritmul respirației, venite din partea soțului îngrijorat, în cele din urmă am adormit.
   Spre dimineață, mă ridic puțin din poziția în care mă aflu privind în urmă, iar ceea ce privesc este chiar trupul meu. Îmi pot descrie trupul din perspectiva a ceea ce sunt privindu-l, și anume eu, cât se poate de reală, de conștientă asupra a ceea ce sunt și văd și mi se întâmplă. Trupul meu este întins pe burtă, fața mea este așezată pe pernă, pe o parte, și nu mă fascinează, nu mă atrage și nu mi se pare grozav acest trup al meu. Îmi privesc apoi soțul dormind liniștit, cu spatele la mine.
   Cum arăt eu- cea desprinsă de trup, îți pot descrie din perspectiva unei alte eu, cea de a treia eu, pe care o privesc și mă privește și care sunt în același timp, și nicio clipă acest trup.
   Cea de a treia eu, sunt o masă de energie, fără formă anume, fără gânduri, emoții, sentimente, și doar cu o singură calitate- aceea de observator...care mă observă desprinsă de trup, până la jumătate, ținându-mă de acesta cumva prin ombilic, transparentă, ușoară și de o dimensiune mult mai mică decât cea a corpului.
   Ca și cum cineva mă întreabă dacă vreau să mă întorc în trup, eu cea de a doua, răspund: "Da, vreau să mă întorc pentru că soțul meu are nevoie de mine". În clipa imediat următoare, mă ridic brusc în șezut și nu știu de ce îmi propun să mă sperii, să-mi fac cruci peste cruci și să rostesc "Doamne ferește" de câteva ori.

   Nu am fost niciodată o persoană normală. Să mă fi născut oare cu această boală a nebuniei?...Pentru că dintotdeauna, o altă lume după care tânjeam mai mult, se desfășura în mine și încerca să iasă la suprafață, să o cunosc mai bine, să mă cunosc mai bine. Visele premonitorii de mic copil, au evoluat mai târziu în mesaje privind următoarele decese în familie, data aproximativă a acestora adeverindu-se întotdeauna. Cine să sufere mai mult de nebunie? Eu care povesteam dinainte, care anunțam? Sau cei foarte apropiați și care, deși sceptici (“Sunt doar vise…”), se luptau să le nege realitatea chiar în fața împlinirii lor? Comunicările prin vise cu rudele decedate ale apropiaților, pe care eu niciodată nu le cunoscusem, au rămas așa....agățate pe câteva uimiri.
   Darul poeziei l-am avut din adolescență și s-a întrerupt brusc, dar dorul și altceva...au existat dintotdeauna în interiorul meu reținut. Visele în care vizitam lumi de dincolo, sau cele în care mă vedeam prăbușindu-mă în corp, erau la vremea aceea extraordinare și cam atât, și totuși o trăsătură a mea constantă.
   Iată bagajul cu care am venit în fața acestei experiențe petrecute în anul 2009, când împlinisem deja 27 de ani.
   Un an mai târziu, în timpul unei plimbări prin Grădina Zoologică, am simțit și am văzut brusc cum o lumină caldă sub forma unui înger, coboară din cer și îmi umple sufletul. Atât de intensă și de curată a fost simțirea, încât mi-am desfăcut brațele să o primesc, să îl primesc, brațe care imediat și-au reluat mișcarea normală, la strigătul soțului: - Ce faci? Se uită lumea la tine...

   Când nimeni nu te ia în serios (cel puțin, la început), începi și tu să te ignori. Totuși, după acest moment, mai exact la câteva zile, din senin m-am așezat în fața calculatorului și am început să scriu versuri după versuri, fără să mă opresc timp de șase ore (după o pauză de unsprezece ani). Și tot de atunci scrisul versurilor și mai apoi a prozelor scurte, au devenit felul meu de a fi, de a mă defini, de a exterioriza: iubire de dincolo de orice imaginație, îndrumări prin vise și atenționări, ghizi spirituali, piramide și balanțe cu talere unite și pietre de ametist.
   Tot de atunci am început să practic meditația, la fel de simplist ca și în ziua de astăzi, să citesc din ce în ce mai multe cărți de spiritualitate, despre experiențe în preajma morții, despre karmă, suflete gemene, chakre, etc.

   Trăiam două vieți pe care nu reușeam să le contopesc și nu știam să trăiesc bine pe niciuna din ele.
Teama de întuneric s-a intensificat atât în visele mele din timpul nopții în care bâjbâiam și încercam să ajung undeva și să înțeleg orice, cât și în viața fizică, chiar dacă un înger, mi-a spus într-un vis:
Dacă există încredere în Dumnezeu, nu mai ai nevoie de niciun felinar și nicio lumânare pe drumul tău, pentru că Încrederea, este însăși lumina.

Urmariti continuarea aici: Din afara corpului

 

17 comentarii:

Anonim spunea...

Sunt reale aceste povestiri? De cine sunt scrise?

GabyS spunea...

Da, sunt povestiri reale.

Anonim spunea...

Pai multumesc de raspuns. Dar dvs de unde stiti? Cine este dna din articol.

Unknown spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Anonim spunea...

Va multumesc pentru raspuns. As fi dorit sa cunosc pe cineva care sa aiba, cum sa spun, o intelegere controlabila asupra acestor lucruri. Adica sa stie cum vin, de ce vin, daca si cum pot fi corelate cu vietile noastre, daca e nevoie, cum se incadreaza in sensul vietii noastre. Dar din ce inteleg din relatarile dvs, episoadele acestea sunt pur intamplatoare?

Unknown spunea...

Eu personal nu cred în întâmplare, și consider că tot ceea ce întâmpină ființa, este pentru propria sa evoluție, pentru depășirea temerilor, pentru lărgirea conștiinței, etc. Sunt până în prezent mai multe pagini iar cartea nu este finalizată...și acolo am încercat să explic și să exprim propriul traseu și tot ceea ce învăț din aceste experiențe. Ele vin prin accesarea energiilor mai înalte, prin setarea intenției și atenției în acest sens, prin muncă și determinare spirituală, și în lipsa oricărei așteptări. Ele vin pentru că suntem cu toții ființe de lumină ce au o experiență umană, și pentru că odată simțind un bob din acest adevăr, nimic nu stă în calea experimentării. Treptat, ajungem să înțelegem mai mult și să decodificăm sensul lor și legătura, mesajul și îndrumarea, toate referitoare și la viața de zi cu zi.
Toate acestea, cel puțin în cazul meu...
Există însă mii și mii de suflete avansate, de persoane care au experiențe de acest gen la nivel superior, iar dacă doriți să cunoașteți astfel de persoane, le veți găsi, sunt convinsă. Îl puteți căuta pe google pe William Buhlman, care are și un documentar tradus în limba română.

Anonim spunea...

Am mai studiat fenomenul si chiar am intalnit pe cineva care mi-a vorbit despre astfel de lucruri, insa se pare ca exista o... cum sa-i spun, o aparenta limita ce nu poate fi trecuta. Si anume, sa poti vedea din afara corpului ceva despre care nu stiai pana atunci si sa te intorci cu acea informatie. De exemplu, un mesaj, un numar, un obiect, care sa fie undeva alaturi, mai sus de exemplu, si sa il poti vedea in momentul iesirii din trup. Dvs puteti incerca acest lucru?

Unknown spunea...

Eu m-am întors din unele experiențe cu anumite răspunsuri, mesaje diverse..care conțin numere, forme geometrice, și răspunsuri neașteptate la întrebări îndrăznețe. Am fost pusă și în fața unor cunoașteri mai ample, însă nu mi s-a dat voie la întoarcere, să aduc ceva din toate acelea, cu mine prin amintire. Pe de altă parte, consider că noi toți, prin urmare și dvs...dacă ne centrăm în interior, și ne focusăm asupra evoluției spirituluale, cu determinare, voință puternică, intenție și atenție concentrată, începând să curățăm fiecare centru energetic de tot ceea ce viața aceasta socială și noi înșine, am înglodat voluntar sau involuntar, conștient sau inconștient, noi toți avem puterea de a accesa energii mai înalte, avem puterea de a auzi răspunsurile care ni se dau oricum, avem abilitatea de a trăi conștient ceea ce suntem cu adevărat, pentru că nicio ființă nu este mai presus sau mai prejos decât alta.

Deratizare Bucuresti spunea...

Am descoperit blog acum aproximativ o saptamana, iar de atunci nu reusesc sa nu ma intorc in fiecare zi sa mai citesc cate putin. Felicitari!

Unknown spunea...

Da, este într-adevăr un blogg creat pentru a ajuta la trezirea și construcția spirituală. Creatorul său are deasemenea felicitările mele și mulțumirile pentru găzduirea acestor pagini.

Unknown spunea...

Felicitari,Corina din tot sufletul.te cred,deoarece cite ceva >>asemeni<<am experimentat si eu,altfel asi fi Toma necredinciosul din totdeauna.Sunt bucuroasa ca am fost ghidata sa ajung sa citesc cele traite de tine-nu intimplator-am inteles mai bine unele ciudatenii intimplate mie.Ai dreptate,toti absolut avem abilitati,diferite,dar minunate...in opinia mea,ciudateniile se intimpla persoanelor copilaroase cu putina credinta-ma am in vedere pe mine...Necatind la aceea ca un globulet cu 3 firicele pe care mai sunt atirnate si alte sfericele cu luminite stralucitoare in interior-ma insotesc din 2012-tot mai astept confirmari ca Dumnezeu este si ma iubeste.Tot mai cad ciclic in tristete,in purificari care sunt si mai profunde decit inainte...Oamenii ce au adevarata credinta pur si simplu-sunt,las-sa curga.Pe cind eu ma consider deabea un copilas care ma descoper,am facut un pasut si astept ,,inghetata,,.Ma refer doar la mine.Multumesc pentru posibilitatea de a impartasi aceste rinduri.Sa stii ca esti FORTE traind aceste experiente,te-ai ispravit de minune,esti autentica,sincera si ai deadreptul niste alunecari speciale.Abea astept sa citesc si cartea.Succes.

Unknown spunea...

Lucia, îți mulțumesc pentru votul de încredere și pentru maturitate. Și eu sunt bucuroasă că te-ai îndreptat spre cartea aceasta, care nu știu dacă va prinde forma fizică și gustul tiparului, deoarece îmi pare că modalitatea aceasta de împărtășire, deși plină de riscuri, este accesibilă oricui, ușor, liber. Dacă persoanele copilăroase sunt cele cu puțină credință cum spui tu, atunci eu sunt liderul lor, pentru că gradul copilăriei în ceea ce mă privește atinge deseori cote maxime. Fii liberă, fii copilăroasă, fii autentică!
Fiecare dintre noi cade pradă tristeții din când în când, dar dacă faci doi pași înapoi și te detașezi de stare, de eveniment, dacă nu te identifici cu stările, ai posibilitatea de a te dezvolta mai mult, de a învăța.
Renunță la a mai aștepta confirmări de la Dumnezeu și a aștepta declarația Sa de iubire, pt că în timp ce ai aceste așteptări, ratezi însăși iubirea care este Dumnezeu. Concentrează-te doar pe iubirea pe care tu o oferi Lui Dumnezeu, și nu vei mai avea nevoie de răspunsuri. Vei fi răspunsul. Îți mulțumesc și oricând, sunt aici pentru tine!

Unknown spunea...

Si eu am avut o experienta de genul:am facut o anestezie generala dupa care am intrat in vis si ma-m vazut intr-un lan de grau de un galben auriu si vedeam o fiinta identica cu mine care ami zambea.ma trezit infirmiera cu batai de palme peste fata,iar doctora si anestezista nu erau,fugise.am simtit pace,bucurie,liniste im acel loc de unde nu vroiam sa ma intorc dar infirmiera tipa sa ma trezesc si eu nu vroiam sa ma trezesc.de la acel incident nu ma mai simt legata de aceasta lume,vreau sa plec.

Unknown spunea...

Silvia, îmi pare rău că abia acum am văzut comentariul tău și sper că ești bine, vie și nevătămată! Gândește-te că timpul este darul pe care Dumnezeu ți l-a făcut. În și cu acest timp, ai oportunitatea de a-L dărui pe Dumnezeu mai departe- trăind în și prin iubire, învățând, iertând, inclusiv pe tine. Ți-ar părea rău să pleci, și să refuzi darul Lui Dumnezeu, prin care ai oportunitatea de a deveni, de a te înălța mai mult vibrațional, alegând tot ceea ce este pozitiv în viața aceasta. Tu ești o învingătoare! Fii mesagerul Lumii din care vii! Așa trăiește-ți viața!

Anonim spunea...

Michael Newton:Destinul sufletelor

Claudiu spunea...

Corina Mihaela Roman, din ce "vad" eu cand ma conectez energetic la situatiile descrise de tine, prima oara ai facut o calatorie astrala spontana la initiativa ghidului tau, a doua oara unul din ghizii tai a incercat sa preia nitel controlul corpului tau dar fara succes, dupa care ai alternat intre calatori astrale (spirit plimbandu-se inafara corpului fizic) si diferite "channelinguri de transa" (deci le imprumuti corpul) cu proprii ghizi, iar cand ei ies si sufletul tau revine in corp esti confuza o perioada, ceea ce este normal.
Adevarul este ca atunci cand ma uit la vibratia sufletului tau este de 4.7D (D-dimensiune, care este aceeasi si cu scala chakrelor) si 3.8-3.9D pe corp, in timp ce indifivdiul mediu este 3.6D pe suflet si 3.5D pe corp. Deci ai suflet 4D si corp 3D. Din cauza presiunii mereu crescande a radiatiei ce vine pe planeta cei ca tine sunt "ajutati" sa se regaseasca, dar din pacate multi din ei sunt infestati de emotii negative joase si se pierd .. Te sfatuiesc sa eviti calatoriile astrale inafara corpului, este prea mult sa-ti explic de ce aici, dar crede-ma ca nu faci bine insistand in acest sens. Stai pe meditatii si purificari ale corpului mai ales. Succes! PS. Daca doresti si alte detalii scrie-mi. Claudiu

Unknown spunea...

Claudiu, de când te-aștept! :) Îți mulțumesc din suflet! Sunt pusă în fața unor explicații pe care nu le-am mai primit până acum. Prin urmare sunt curioasă dacă ai citit întreaga mea carte pusă online pe https://www.scribd.com/document/349069168/Din-Afara-Corpului-autor-Corina-Mihaela-Roman (care conține 100 de pagini de experiențe diverse), pentru că doresc să vorbesc cu tine și să știu de la tine mult mai multe ținând cont de toate acestea. Adresa mea de e-mail este corinamihaela.roman@yahoo.com iar pe facebook sunt Corina Mihaela Roman , dar dacă nu mă poți găsi, lasă-mi tu id-ul tău pe fb, sau vorbim pe mail, sau oriunde alegi. Încă o dată îți mulțumesc!