APEL MONDIAL URGENT!


APEL MONDIAL URGENT (de Arcturius - Sept 2011)

Către toate persoanele care au dorinta si intentia supremă de a face să domnescă în permanentă si de o manieră definitivă Iubirea, Pacea si Bucuria.

Din dorinta de a ajuta Planeta si pe toti locuitorii săi să creeze o Lume nouă, le cerem tuturor Creatorilor de Lumină, ce simt ca si noi necesitatea, de a se implica în emiterea în permanentă a acestei Stări de A Fi la maximum de intensitate.

Aceata este o urgentă pentru a putea creea Saltul Cuantic necesar de care avem cu toti nevoie pentru a re-naste.

Pentru a vă implica, este suficient să spuneti cu voce tare

EU HOTĂRĂSC AICI ȘI ACUM SĂ DOMNEASCĂ ÎN PERMANENȚĂ , IUBIREA, PACEA ȘI BUCURIA, ÎN MINE ȘI ÎN CEI DIN JURUL MEU ÎN BINELE MEU ȘI BINELE SUPERIOR AL TUTUROR !

Apoi trebuie să simtiti emotiile voastre ca fiind "îndrăgostite" de ceeea ce voi vreti să obtineti ,mentinând această frecventă de o manieră cuasi-obsesivă si bine înteles să aliniati actiunile voastre în consecintă.

Trebuie să vă implicati pentru o perioadă de minimum 21 de zile, pentru a putea crea si activa retelele neuronale si energetice necesare.

În timpul acestor 21 de zile veti repeta SUNT IUBIRE , PACE ,BUCURIE simtind emotiile corespunzatoare si în plus veti începe să creati toate astea în voi si în jurul vostru.

Rezultatele sunt colosale.

"Un individ care trăieste și vibrează în acord cu Energia Optimismului și a Dorintei de a nu judeca pe altii va contrabalansa negativitatea a 90.000 de persoane ,care au cel mai jos nivel de energie.

Un individ care traieste și vibrează în acord cu Energia Iubirii și Respectului pentru tot ce este viu va contrabalansa negativitatea a 750.000 de persoane care au cel mai jos nivel de energie.

Un individ care trăieste și vibrează în acord cu Energia Iluminării, Fericirii și Păcii Infinite va contrabalansa negativitatea a 10.000.000 de persoane care au cel mai jos nivel de energie."

Dr. Wayne W Dyer

TOATĂ CREAȚIA VĂ MULȚUMEȘTE ANTICIPAT PENTRU DĂRUIREA VOASTRĂ , CE VA FI RĂSPLĂTITĂ ÎNSUTIT !

@2011 - CRONICILE LUI ARCTURIUS Traducere - Elena Morar și Adrian Iliescu

Povestea fiecaruia dintre noi


Scurte comentarii de la Neale Donald Walsch

Salutari tuturor...

Saptamana trecuta am spus ca toata viata am cautat Cunoasterea Divinitatii. Toata viata am stiut ca daca voi cunoaste Divinitatea, mi s-ar putea dezvalui totul. Totul despre Dumnezeu, despre viata si totul despre mine. Singurele intrebari pe care mi le-am pus au fost: ce este Cunoasterea Divinitatii si unde o pot gasi.

Apoi, am vorbit despre modul in care au inceput cautarile mele… la scoala romano-catolica din copilaria mea. Pana cand parintii mei m-au trimis la acea scoala, nu ma indoisem niciodata ca, daca-L voiam pe Dumnezeu alaturi de mine, nu trebuia decat sa-L chem. El ar fi fost intotdeauna acolo, dupa cum mi-a spus mama, iar eu o crezusem.

Cand m-am dus la St. Ignatius, dupa spusele calugaritelor am aflat ca nu era chiar asa. Dumnezeu vrea sa vina la mine, de fiecare data cand il chem, m-au asigurat ele, dar un suflet lipsit de puritate nu-L va primi niciodata pe Dumnezeu.

Am intrebat: Cine avea sufletul lipsit de puritate? Noi toti – mi s-a spus. Nici unul dintre noi nu este demn de a-L primi pe Dumnezeu in viata lui.

Cum puteam deveni demni de aceasta revelatie? Voiam cu disperare sa stiu. Crezusem ca Dumnezeu venea intotdeauna la noi. De fapt, mama ma invatase ca Dumnezeu era alaturi de noi in permanenta si ca, pentru a primi ajutorul si binecuvantarea Lui, nu trebuia decat sa-L chemam, fiindca El era Intotdeauna Acolo, iar ajutorul ar fi venit nemijlocit. Acum mi se spusese ca, ei bine, nu era chiar asa…

Trebuia sa fiu demn de a-L primi pe Dumnezeu sub acoperisul meu. Iar problema era ca ma nascusem nedemn de prezenta lui. La St. Ignatius, am invatat despre Pacatul Originar si despre faptul ca pacatuiam in fiecare zi si ca Dumnezeu nu putea veni in sufletul meu, daca eram un pacatos, dar ca nu trebuia sa disper, fiindca Dumnezeu imi putea ierta pacatele, iar apoi putea veni in sufletul meu – dar, in primul rand, trebuia sa le marturisesc.

Dumnezeu nu putea ierta pacatele nemarturisite. Prin urmare, Taina Spovedaniei a fost creata de Cea Mai Sfanta Biserica – cea Catolica, aceasta fiind calea catre iertare si, in cele din urma, a Mantuirii.

Daca ne marturiseam pacatele, Dumnezeu ne-ar fi iertat, purificandu-ne din nou sufletele, stergand pacatele cu buretele. Apoi puteam merge la Impartasanie. Il puteam primi pe Dumnezeu cel viu in vietile noastre, daca (literalmente, nu la figurat) consumam din carnea si sangele lui Christos, care era Fiul lui Dumnezeu si care murise pentru pacatele noastre.

Am fost invatat ca painea si vinul obisnuit s-au transformat in trupul si sangele lui Christos, in momentul Sfintirii (un ritual de baza al fiecarei Slujbe romano-catolice), cand a avut loc miracolul Transsubstantierii*, prima etapa din Sfanta Impartasanie.

*TRANSSUBSTANTIERE: In credinta crestina - prefacerea miraculoasa a painii si a vinului, din cuminecatura, in trupul si sangele lui Christos. NT:

Dupa cum va puteti imagina, dintr-o data Spovedania a devenit foarte importanta pentru mine. Ma spovedeam cat de des puteam, asigurandu-ma ca nu existau pacate in sufletul meu, daca moartea mi-ar fi batut la usa.

Copil fiind, aceasta problema ma nelinistea teribil. Poate credeti ca glumesc sau exagerez putin, dar nu e cazul. Imi amintesc perfect ca, noaptea, imi era frica sa ma culc, mai ales daca stiam ca facusem prostii in ziua respectiva.

Daca ii raspunsesem obraznic mamei, ma certasem cu fratele meu sau, intr-un fel sau altul, ma purtasem aiurea, ma rugam cu frenezie, strangand cu putere ochii infricosati…

Acum ma las in voia somnului. Il implor pe Domnul Dumnezeul meu sa-mi pastreze sufletul, Il rog sa-mi ia sufletul.

Speram ca seriozitatea mea sa poata compensa comportamentul gresit.

Va impartasesc aceasta poveste personala, dintr-un anumit motiv. Cautarea lui Dumnezeu, a trairii Experientei Divinitatii este un proces care a avut loc timp de secole, pe aceasta planeta. Este de remarcat faptul ca strabunii nostri si cei care ne-au educat ne-au oferit multe cai de acces. As vrea sa va vorbesc despre calea mea, pentru a va oferi macar un exemplu care sa va arate cat de mult ne-am complicat noi – toti oameni care traiesc pe Pamant – posibilitatea de a-L primi pe Dumnezeu in sufletele noastre, de a-L gasi, de a ne Imprieteni cu Dumnezeu si de a trai in comuniune cu Dumnezeu.

Saptamana viitoare, povestea mea merge mai departe, contopindu-se cu Povestea fiecaruia dintre Noi. Intr-o zi, voi scrie o carte cu acest titlu: Povestea fiecaruia dintre Noi, care va relata calatoria Noastra, a Tuturor, in cautarea a ceea ce stim, in adancul inimilor noastre, ca este adevarat: ca Dumnezeu exista si ca El nu ne-ar parasi niciodata, nu ne-ar condamna la o tortura eterna si nu ar vrea sa ne raneasca in niciun fel.

Dar acum, va invit sa fiti alaturi de noi si saptamana viitoare, aici, unde Experienta Cunoasterii Divinitatii continua.

Cu iubire si imbratisari,
N.D. Walsch

Sursa: Editura ForYou

Dincolo de moarte...


"De zeci de ani se fac diferite observaţii, se experimentează şi se adună
material referitor la manifestările spirituale. Azi, numărul manifestărilor
spirituale înregistrate este atât de mare, iar numărul celor care le-au analizat
şi sintetizat este atât de impozant, încât doar aceia nu se încredinţează de
valoarea revelaţiilor venite de dincolo de vălul lumii fizice, care închid ochii şi
nu vor să vadă, care îşi astupă urechile şi nu vor să audă. Este inadmisibil ca
omul să manifeste ignoranţă faţă de modul cum moare trupul său, faţă de
sentimentele şi senzaţiile resimţite de entităţile spirituale, când trec în lumile
spaţiale.
Examinând seriile nesfârşite de mărturisiri ale entităţilor spirituale ce şi-au
dezbrăcat trupul, se constată o concordanţă între ele, confirmându-se unele
pe altele. Nu se poate admite ca persoane inculte sau necunoscătoare ale
fenomenelor spirituale, din ţări şi timpuri diferite, să se concerteze
între ele şi să debiteze - conştient sau din subconştientul lor - despre
fenomene identice, referitoare la existenţa omului dincolo de hotarele morţii.
Când entitatea ce comunică dă probe – prin comunicările ei personale şi
intime, neştiute de nimeni - că într-adevăr, ea este fosta personalitate
terestră, şi când ea, ca şi alte entităţi spirituale, descrie aceleaşi fenomene,
petrecute şi resimţite în lumea invizibilă, o minte rezonabilă, dezbrăcată de
orice idee prestabilită, nu poate să nu admită realitatea lor.
Din enumerarea acestor câteva cazuri, se poate constata că există
fenomene ,fundamentale - care
se produc în mod constant, indiferent de gradul evolutiv al entităţii spirituale
ce se destrupează, şi există fenomene secundare - care se produc sau nu, în
funcţie de evoluţia spiritului trecut în lumea spaţială.
Fenomenele fundamentale prin care trece entitatea spirituală după părăsirea
vieţii terestre sunt:

1. La început, nu crede că trupul său a murit;
2. Se vede om, ca şi mai înainte;
3. I se derulează panorama întregii vieţi terestre;
4. Este întâmpinată de rude sau prieteni;
5. Cade într-un somn;
6. Sesizează că lumea unde a sosit este splendidă sau întunecoasă, conform
faptelor sale;
7. Observă că lumea cerească este substanţială, reală şi asemănătoare ca
aspect cu cea terestră;
8. Constată că entităţile spirituale comunică între ele prin gândire - limbajul
spiritual;
9. Remarcă faptul că gândirea este forţa creatoare a lucrurilor şi
fenomenelor;
10. Vede că entităţile spirituale străbat spaţiile, ca gândul, în sus sau
împrejurul pământului;
11. Constată că, potrivit condiţiei lor morale şi evoluţiei lor intelectuale,
entităţile spirituale gravitează automat către nivelul spiritual corespunzător.
Fenomenele de ordin secundar prin care trece entitatea spirituală după
părăsirea vieţii terestre sunt:
1. După ce-şi vede trupul întins rece şi palid pe pat, observă că are un corp
eteriform;
2. Constată că, după cum în lumea trupească nu există doi indivizi absolut
identici, tot aşa două entităţi spirituale nu pot să treacă în mod absolut prin
aceleaşi fenomene spirituale, fiind vorba de diferite grade evolutive;
3. Două duhuri care au trăit pe pământ împreună ca soţi, se vor duce fiecare
în nivelul lor spiritual, dar pot să se întâlnească şi să-şi comunice ideile şi
sentimentele de câte ori doresc;
4. Cu toate că orice entitate spirituală poate crea prin puterea gândului său,
marile creaţii sunt rezervate doar anumitor ierarhii de spirite specializate;
5. Entităţile spirituale dominate de pasiuni umane rămân totdeauna legate
de mediul unde au trăit, un timp mai scurt sau mai lung, după intensitatea
pasiunii lor. În general, moartea fizică nu
le produce nici o schimbare în înţelegere, de aceea ele se cred tot
pământeni, cred că trăiesc tot
printre oameni trupeşti. Dintre aceste spirite sunt şi cele ce bântuie anumite
locuinţe;
6. Durerea sfâşietoare a celor rămaşi pe pământ îi produc torturi groaznice şi
din această cauză nu poate să intre în relaţie cu ei. În acelaşi timp, este
reţinut la suprafaţa pământului, nepermiţându-i-se să se ridice la nivelul
corespunzător evoluţiei sale;
7. Văzându-se singură, se înspăimântă, dar imediat aude o voce sosită de
departe. Este vocea unui spirit amic, care simţind din depărtare neliniştea sa,
vine să-i vorbească şi să-l sfătuiască.
Din toate aceste afirmaţii se relevă cât de numeroase taine există în operele
Creatorului, pe care omul nu le cunoaşte şi nici nu caută să le afle. El se
alipeşte cu toată puterea sufletului de lucrurile pământeşti, trecătoare
precum fumul, uitând că e un musafir al pământului, al acestei forme de
viaţă trupească."

"Extragem un caz din lucrarea intitulată „The Morrow of Death by Amicus”. În
această culegere de comunicări, spiritul preotului N. A. Stockwell comunică
prin mediumul numit Ernest H. Peekam, următoarele idei, referitoare la
moartea sa fizică.
„Când eram în lumea terestră, nu mi-am putut face nici o idee despre
existenţa omului dincolo de mormânt. Aveam asupra acestui subiect idei
confuze şi nesigure, care se învârteau mereu în jurul concepţiilor obişnuite -
ale unui paradis rezervat celor buni şi ale unui infern gata să înghită pe cei
răi. Pe timpul meu nu se prea cunoştea posibilitatea comunicării cu entităţile
spirituale. Nu rămânea decât să faci teorie şi să ai credinţă în Dumnezeu.
Credinţa o aveam. În aceste condiţii, e inutil să mai spun că atunci când mam
găsit în lumea spiritelor, am rămas profund mirat în faţa realităţii. Am
fost primit, întărit şi ajutat de persoane cunoscute pe pământ şi care mă
precedaseră în marea călătorie. Primii mei paşi în lumea cerească au fost
supravegheaţi de ghidul meu. Dar ceea ce constituia pentru mine suprema
bucurie, în acel moment, a fost întâlnirea cu scumpa mea soţie, care mă
înconjura cu toată atenţia, plină de devotament şi afectuoase mângâieri. Pot
afirma că prima mea impresie în lumea spirituală a fost proba că iubirea
soţiei mele nu slăbise prin moartea ei. Moartea nu poate suprima afecţiunea,
nici împiedica întâlnirea a două spirite care s-au iubit pe pământ. Una din
primele descoperiri în această nouă lume a fost aceea de a mă descoperi pe
mine însumi. Adevărata mea personalitate se desfăşura înaintea mea cu
toată cruzimea culorilor şi această descoperire nu era prea măgulitoare
pentru fiinţa mea. Procesul morţii fizice - ca şi cel al renaşterii în lumea
spirituală - este foarte interesant. În mod normal, de îndată ce încetează
funcţiile trupului - proces care poate dura uneori un timp foarte lung -
suferinţele fizice şi mâhnirea sufletului încetează şi ele, şi încetul cu încetul
se trece gradat la starea de inconştienţă absolută. Dar aripa morţii o dată
trecută, vine o dezlegare sublimă: spiritul renaşte la o nouă existenţă. Duhul,
la început nu bagă de seamă că a dezbrăcat trupul, dar dacă se întâmplă să
observe prea devreme acest lucru, el rămâne deosebit de tulburat, mai ales
când moartea a rupt legături afective puternice. Dar în lumea spirituală
nimeni nu e părăsit. Toate entităţile spirituale, fără excepţie, când ies din
criza morţii, sunt primite de conducători experimentaţi, pentru a-i întări,
consola şi asista. Ei vor intra în noua existenţă după cum cer condiţiile lor
morale, intelectuale şi spirituale. Mediul care îi va primi va fi determinat de
gradul lor de spiritualitate. Dincolo de moarte ne aşteaptă pe fiecare o
situaţie pregătită de noi pe pământ. Nu poţi să te duci în alt loc decât în sfera
de care aparţii. Calificările noastre spirituale ne fac să gravităm, cu o precizie
de neînfrânt, către condiţiile de existenţă corespunzătoare meritelor şi
lipsurilor noastre. Marea lege a afinităţii reglează acest proces inexorabil.
Omul merge după moartea sa în locul de el pregătit, prin traiul său pe
pământ. Acolo, el se adună cu semenii săi, gravitând în sânul acelor legiuni
spirituale în mijlocul cărora se va simţi foarte bine. Voi descrie în două
cuvinte natura substanţei întrebuinţate în construcţiile sau creaţiile mediului
nostru spiritual, precum şi metodele întrebuinţate. Lumea noastră este cea
mentală, a gândului. Tot ceea ce se vede aici, tot ce e utilizat aici, este
creaţia gândirii. Chiar corpul nostru spiritual prin care ne exercităm
activitatea este o creaţie substanţială a gândului Creatorului. În jurul nostru
iau formă creaţiile gândirii noastre, care se unesc şi se armonizează cu
gândurile celorlalţi. Unele din ele sunt exteriorizări inconştiente ale unor
spirite, altele, din contră, sunt rezultatul forţei creatoare a gândului voit şi cu
un scop determinat. Noi suntem fiinţe construite din gândire, şi existăm întro
lume creată prin gândire. Aici, tot ce există pare a fi constituit după felul
cum a lucrat gândirea. Substanţa asupra căreia se exercită forţa gândirii este
- în raport cu noi - tot atât de solidă şi durabilă ca piatra şi metalele din
mediul vostru terestru. Vouă vă este greu, fireşte, să concepeţi asemenea
lucruri. Asemenea vouă şi eu îmi imaginam că toate creaţiile de aici sunt
formate dintr-o materie vaporoasă, dar venind aici, am văzut că ele sunt, în
felul lor, tot atât de solide şi viu colorate ca şi obiectele solide şi colorate ale
mediului terestru. Casele sunt zidite de spirite specializate în a modela, prin
puterea gândului, această materie eterică, spirituală. Desigur, cei ce trăiesc
în mediul terestru, radical deosebit de al nostru, vor înţelege cu greu, iar unii
chiar deloc cele afirmate de noi. Cu toate acestea, te asigur că procesul de
care îţi vorbesc este foarte simplu, natural şi eficace. Învăţămintele date
acum pământenilor, constituie una din numeroasele taine pe care Isus din
Nazaret nu le-a propovăduit decât ucenicilor Săi, pentru că omenirea de
atunci nu era coaptă pentru a le primi.”"

Scarlat Demetrescu - Din Tainele Vietii Si Ale Universului

"Setea" de Dumnezeu exista in fiecare dintre noi


In cursul unei intalniri spirituale, Osho (Bhagawan Sri Rajneesh) a fost intrebat de unul dintre discipolii sai: „ Noi ne nastem cu dorinta pentru mancare, sete si somn, dar nu si cu dorinta pentru Dumnezeu. De ce?”.

Iata raspunsul lui Osho la aceasta intrebare, raspuns care vorbeste despre conspiratia planetara care ii indeparteaza pe oameni de Dumnezeu si despre faptul ca “idealurile” lumii contemporane: succesul, faima, averea sunt incompatibile cu spiritualitatea.

"Este bine sa intelegem ca si aceasta sete spirituala se naste odata cu noi, dar dureaza pana ajungem sa o cunoastem. Copiii, de exemplu, au sex, dar le trebuie aproximativ 14 ani pentru a ajunge sa il recunoasca. De ce atat de mult timp? Dorinta exista in interior, dar corpul nu este inca pregatit. Trupului ii trebuie aproximativ 14 ani pentru a fi pregatit, pentru a se trezi si pentru a constientiza aceasta dorinta. Pana atunci, ea se afla intr-o stare latenta.

Dorinta pentru Dumnezeu apare odata cu nasterea, dar omul nu este pregatit, nu este copt. in ceea ce priveste spiritualitatea, ea este pentru multi oameni o experienta foarte indepartata, deoarece ea transcende simturile comune. Foarte putini devin iluminati, desi potentialitatea iluminarii exista in fiecare dintre noi inca de la nastere. Dar, ori de cate ori o persoana atinge starea de iluminare spirituala, aceasta devine un factor care trezeste in ceilalti setea latenta pentru evolutia spirituala. Cand o persoana precum Krishna apare in mijlocul nostru, privirea sa, prezenta sa incepe sa trezeasca in noi dorinta pentru realizare.

“Setea” pentru Dumnezeu si pentru spiritualitate exista in fiecare dintre noi – aceasta apare inca de la nastere. Dar nu ii este permis sa fie trezita, este reprimata. si exista multe motive pentru care se produce acest lucru. Cel mai important insa este acela ca, in cazul multora dintre noi, persoanele care ne inconjoara sunt complet lipsite de aceasta “sete”. Imediat cum ii apare “setea de Dumnezeu” omul obisnuit incepe sa o inabuse, uneori pentru a nu parea nebun. intr-o lume in care oamenii nu doresc decat faima si putere, dorinta pentru spiritualitate pare o nebunie. Iar cel care tanjeste dupa Dumnezeu si dupa realizari spirituale este suspectat, este privit in mod diferit. Asa ca el incepe sa isi reprime aceasta nevoie fundamentala. Iata ca o asemenea “sete” este reprimata si inabusita din toate partile.

In lumea moderna pare ca nu exista loc si pentru Dumnezeu – si pentru acest lucru noi suntem responsabili. Deoarece, asa cum am mai spus, este “periculos” sa il avem pe Dumnezeu printre noi. Sotia se teme ca acesta sa nu intre in viata sotului ei – atunci ea si-ar pierde primul loc din viata lui. Sotului ii este frica sa nu ii fie luat locul, substituit de Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care nu il dorim printre noi. Daca apare atunci totul se va tulbura: somnul va disparea si lucrurile vor fi complet diferite. Vom inceta sa mai fim cea ce suntem. De aceea il tinem pe Dumnezeu departe de lumea noastra.

Iar in cazul in care apare setea pentru spiritualitate – pentru a preveni un astfel de pericol – ne-am construit deja dumnezei falsi, idoli, temple false - doar pentru a potoli aceasta sete. Am substituit adevaratul Dumnezeu. Aceasta reprezinta cea mai perversa si mai sireata conspiratie a omului impotriva lui Dumnezeu. Asemenea “dumnezei” artificiali simbolizeaza cea mai puternica conspiratie a omului impotriva religiei si a lui Dumnezeu. Datorita acestor substituienti, setea care apare nu se transforma intr-o cautare spirituala autentica – doar se pierde in imprejurimea falselor temple si moschei. Iar cand omul nu descopera nimic in aceste temple sau moschei, atunci este dezamagit si va gandi: "Ce sens mai are sa ma duc acolo? Mai bine plec acasa." Dar nu stie faptul ca aceste temple sunt doar niste inventii care nu fac altceva decat sa provoace dezamagire.

Am auzit ca intr-o seara, necuratul se intorcea acasa. Era dezamagit si deprimat si i-a spus sotiei: "Nu mai am nimic de facut; pur si simplu am ramas fara munca." Sotia a fost socata, asa cum ar face orice sotie atunci cand aude ca sotul ei este somer. Ea l-a intrebat: "Cum adica ai ramas fara slujba? Tocmai tu? Este pur si simplu imposibil, deoarece domeniul in care muncesti este etern, nu se poate sfarsi. Coruptia nu se va termina niciodata. Ce anume te-a facut sa o pierzi?" Diavolul a raspuns: "Am pierdut-o intr-un mod foarte ciudat. Pur si simplu slujba mea a fost preluata de preoti, invatati, temple, biserici. Nu mai este nevoie de mine. Ce altceva pot face in afara faptului de a-i conduce pe oameni pe carari gresite. Nu faceam altceva decat sa nu ii las sa fie patrunsi de setea cautarii lui Dumnezeu. Acum acest lucru este infaptuit de nenumaratele temple si biserici. Acum nu mai pot face acest lucru, sunt deja prea multi care o fac."

Setea pentru Dumnezeu exista la fel ca intotdeauna. Problema consta tocmai in faptul ca noi ne educam copiii despre ceea ce noi credem ca este Dumnezeu. inainte ca un copil sa afle singur despre Dumnezeu, noi il indopam cu tot felul de lucruri false. inainte ca setea sa apara, deja suntem satui de apa si astfel devenim plictisiti. Datorita acestor invataturi false apare acest dezinteres pentru Dumnezeu.

Intregul sistem social este anti-Divin. De aceea si este atat de dificil sa apara in mijlocul societatii setea pentru Dumnezeu. si chiar atunci cand apare, persoana in cauza ne apare ca fiind complet nebuna si vom incerca sa il internam intr-un azil de nebuni. Acum el este diferit de noi. El incepe sa traiasca intr-un mod diferit; chiar si modul de a respira se schimba; intregul stil de viata este altul. El inceteaza sa mai fie unul ca noi - devine un strain.

Lumea pe care oamenii au construit-o este anti-Divina. si exista o foarte reala conspiratie satanica planetara impotriva spiritualitatii. Iar pana acum aceasta a reusit tot ce si-a propus - si inca mai continua. L-am aruncat afara pe Dumnezeu, de parca l-am putea arunca afara din propria sa lume. Am construit o baricada atat de mare ca sa nu-i mai permitem sa intre. Deci, cum ar putea apare setea?

Desi setea adevarata nu apare, nu este cunoscuta, totusi incepem sa fim coplesiti de o neliniste interioara care ne marcheaza intreaga viata. Cineva ajunge faimos, dar in interior se simte complet gol. Altcineva ajunge extrem de bogat, dar inauntru simte ca nu detine absolut nimic. Cineva iubeste, dar in interior se simte complet nesatisfacut. Ce este acel lucru caruia ii simti lipsa atunci cand ajungi sa reusesti in viata?

Este setea pentru spiritualitate, dar reprimata. Ea isi mai scoate capul la suprafata, din cand in cand. Citeodata iti spune: "Ai ajuns atat de faimos si totusi nu ai nimic - esti complet gol." Aceasta sete iti tulbura viata. Problema este ca noi o ignoram si incepem sa ne implicam in alte treburi cu atat de multa forta incat subtila sa voce este complet inabusita. De aceea, cel care cauta bogatii sau cel care doreste sa ajunga faimos, alearga cat poate de rapid. Pur si simplu isi astupa urechile pentru a nu mai auzi vocea interioara. Noi facem totul pentru a o inabusi. Altminteri si aici copii s-ar naste cu setea pentru spiritualitate, asa cum se nasc cu toate celelalte senzatii fizice.

O astfel de lume poate fi creata si merita a fi creata. Dar cine o va crea? Doar cei care au ajuns cu adevarat in cautarea lui Dumnezeu - dar acestia sunt foarte putini. Iar pentru a reusi este necesar ca intreaga conspiratie planetara sa fie demascata si distrusa.

Setea pentru spiritualitate exista cu adevarat, dar omul a creat tot felul de mijloace artificiale pentru a o reprima. De exemplu, in China, timp de mii de ani femeile au fost fortate sa poarte incaltari de fier astfel ca picioarele sa le ramana mici. Acesta era un semn al frumusetii. Cu cat o fata avea piciorul mai mic, cu atat familia era considerata mai nobila. Unele fete aveau niste picioare atat de mici incat de-abia puteau pasi. Astfel de femei erau considerate nobile. Familiile sarace nu isi puteau permite acest lux. Femeile sarace trebuiau sa lucreze, sa alerge intreaga zi. Doar femeile aristocrate puteau sta intreaga zi in pat, iar unele dintre ele mergeau doar sprijinite de altcineva. intr-un fel nu erau decat niste paralitice, dar erau considerate a fi frumoase si destepte. in China zilelor noastre, nici o femeie nu ar accepta asa ceva. Dar acest obicei a existat timp de mii de ani.

Cand un lucru devine larg cunoscut si acceptat este dificil sa ii mai observi stupiditatea. Cand mii de oameni il urmeaza atunci nu il mai judeci, nu il mai cantaresti. Daca societetea ar accepta portul incaltamintei de fier, atunci fiecare s-ar conforma acesteia. Iar daca cineva nu ar fi in ton cu ceilalti, acela va fi desconsiderat, va fi condamnat. in China, o femeie cu piciorul mare era considerata vulgara si nu se putea casatori cu cineva bogat sau de familie buna. Acest concept a mutilat femeile din China timp de mii de ani si nimeni nu realiza faptul ca era o nebunie. Doar cand aceasta practica a fost abolita s-a putut realiza faptul ca era o mare prostie.

In acelasi mod, in ceea ce priveste setea pentru spiritualitate, ea a fost pervertita, mutilata. Acesteia nu i se permite aparitia. Iar daca, in cele din urma iese la suprafata, imediat apar substituientii. Atunci ti se va spune sa citesti in tot felul de scripturi si vei descoperi ceea ce doresti. De fapt, in scripturi nu gasesti nimic in afara de cuvinte; in temple nu vei descoperi nimic in afara de tablouri moarte. Astfel, omul incepe sa creada ca setea sa a fost falsa.

Fara indoiala nici o persoana nu se naste fara aceasta sete pentru evolutia spirituala. Iar daca acesteia i se ofera posibilitatea si facilitatile sa fie trezita, atunci toate celelalte dorinte vor disparea. Atunci nu mai poate exista decat foamea de Dumnezeu - nu pentru faima, bogatii sau putere. Toate acestea nu pot merge mana in mana. De aceea, pentru a le salva pe celelalte, a trebuit sa o inabusim pe aceasta. Pentru ca, in momentul in care aceasta sete apare pe scena, ea le va detrona pe toate celelalte - pur si simplu le va elimina, le va asimila. Dumnezeu este foarte acaparator. Cand apare, va acapara intreaga scena doar pentru el. Atunci nu le va mai permite altora sa se prosteasca in jurul sau. Cand te alege sa devii templul sau, taramul in care va salaslui, atunci toate celelalte zeite sau zei vor trebui sa plece - nu mai pot trai acolo. Asa cum ii vezi acum - de exemplu, zeul maimuta Hanuman, ca si multi altii - vor disparea. Dumnezeu nu le va mai permite sa traiasca acolo. Cand Dumnezeu va aparea, el ii va alunga unul cate unul. Doar el poate sta pe tron."

Extras din discursul tinut in seara zilei de 3 Mai 1970, in tabara de meditatie de la Nargol, Gujarat, India; publicat in volumul "KUNDALINI; IN CAUTAREA MIRACULOSULUI", vol.1, Editura RAM, 1988)