De ce sa meditam!?


"Gandeste-te la cat de multe lucruri faci in speranta ca, odata ele indeplinite, vei avea o stare de relaxare. Iti spui : “ Hai sa cumpar masina aceea sport rosie ori modelul acela compact alb, ori dubita aceea mare si frumoasa pentru intreaga familie. Nu voi avea liniste pana nu o voi cumpara!“

Sau poate iti spui : “ Imi voi cumpara casa aceea noua cu veranda acoperita si dormitorul matrimonial mare : cu sufrageria aceea linistita, spatioasa, ca sa nu mai trebuiasca sa mancam intotdeauna in bucatarie; cu livingul inclinat. Oh, dupa ce voi avea toate acestea, voi putea in sfarsit, sa ma relaxez ! “

Adeseori, reprezentarea noastra mentala a unui ideal atins este asemenea unei picturi puse in rama : statica si niciodata schimbatoare. Este un scop in sine , nu o trecere catre noi inceputuri si noi provocari. Chiar si atunci cand ne consideram scopurile mijloace de a ajunge la alte finalitati, viziunea viitorului pe care o nutrim ne poarta intr-un timp in care relaxarea va deveni, cu adevarat, posibila.

Pacea este starea fireasca a sufletului. Uneori, oamenii vorbesc cu o dorinta fierbinte despre pacea mormantului – de exemplu, in formula “ requiescat in pace ”( odihneasca-se in pace ) – chiar daca isi imagineaza moartea ca o coborare in inconstient. In mod limpede, chiar pierderea constiintei li se pare o alternativa atragatoare la lupta neincetata care este existenta omului.

Cu toate acestea, meditatia reprezinta o alternativa mult mai atractiva ce inalta mintea la o stare de pace supraconstienta care, odata atinsa, poate fi mentinuta chiar si dupa transformarea psihica brusca pe care moartea fizica o provoaca.

Pacea nu poate fi gasita niciodata, cu adevarat, in afara noastra. Ceea ce trece drept pace este, pur si simplu, un moment de liniste temporar in batalia vietii. O data ce ai cumparat-o, masina aceea noua nu va mai reprezenta decat preludiul unor noi cautari si al unor noi provocari. Casa aceea frumoasa s-a dovedit a fi o invitatie la noi responsabilitati, la alte complicatii si, poate, la un atasament mai puternic.

Ceea ce se intampla este ca, urmarind un lucru dupa celalalt, permanent in speranta ca, in cele din urma, totul va fi asa cum ti-ai dorit, ajungi sa te obisnuiesti sa cauti obiecte, sa cauti tot mai multe mijloace care sa te ajute sa te relaxezi mai bine. Intr-o buna zi, cu siguranta ( iti spui tu ), vei putea sa te bucuri pe deplin de viata.

Ironia este ca, tocmai cautand relaxarea, iti pierzi treptat, capacitatea de a te relaxa catusi de putin. Iar in timpul cautarii placerilor, iti pierzi capacitatea de a te bucura, cu adevarat, de ceva.

Insasi bucuria noastra de a trai incepe cu simpla capacitate de a ne relaxa. Aceasta capacitate este simpla : tocmai acest lucru o face atat de complicata! De la nastere, forta noastra vitala se scurge catre cele cinci simturi si, prin ele, in lumea aceasta de o complexitate infinita. Nu este simplu sa intorci acest flux acum.

Cu cat cauti mai mult odihna facand ceva, cu atat mai neodihnit devii. Cu cat cauti mai mult fericirea prin simturi, cu atat mai putin fericit esti, din simplul motiv ca placerea senzoriala ne epuizeaza capacitatea de a fi fericiti, nu o hraneste.

De ce sa astepti? De ce sa astepti pacea si fericirea sa vina la tine intr-un tarziu? Vor veni la tine macar dupa ce vei iesi la pensie? Greu de crezut ! Daca, dupa ce te-ai instalat bine in balansoar, te opui tendintei de a continua sa faci diferite lucruri, indiferent cat de neproductive ar fi, este foarte posibil sa mori de plictiseala.

Oricine, indiferent cat de ocupat ar fi, trebuie sa dedice, in fiecare zi, un timp practicarii artei de a face lucrurile intr-un mod odihnitor.

Nu-ti vei gasi niciodata pacea pana nu vei face din pace o parte a insasi activitatii. Linistea trebuie sa se regaseasca in toate procesele creative. De aici si importanta meditatiei."

Extras din "Meditatia pentru incepatori", J.Donald Walters, Pro Editura si Tipografie
Sursa: aimee.ro

Un comentariu:

gabriela spunea...

dragii mei, eu sunt de parere ca, odata ce cautam "ceva" recunoastem lipsa acelui "ceva". acest ceva poate fi si o casa sau masina, asa cum poate fi si starea de liniste.
toate le avem si le putem face atunci cand iL lasam pe Dumnezeu sa le faca prin intermediul nostru. nu este nimic mai putin bun in avea o masina sau o casa, bogatia este o stare de normalitate, dar privindu-o ca pe un dar divin de care ne bucuram, astfel dispare atasamentul de bogatie, si apare tot ceea ce ne este de folos, orice. cautarea starii de liniste prin anumite mijloace inseamna o activitate mentala , unde mai pui ca atunci cand atingem aceasta liniste pentru care "muncim" apare si orgoliul care ne felicita. daca constientizam permanent lucrarea Lui Dumnezeu si prin noi (chiar si respiratia noastra fiind una) atunci toate se transforma si apar mai multe decat linistea. toate acestea le spun din inima si din propria mea experienta. va imbratisez cu iubire in Lumina!